M-abandonez deplin în
brațul Tău
Și-aleg umil să stau în
așteptare
Pân’ ceea ce-ai promis ai
să-mplinești…
Te rog, Părinte bun, să-mi
dai răbdare!
Azi, orice teamă, orice
frământare
Le las în grija ta, Domn
minunat
Căci mâna care-mi
cântărește încercarea
A fost străpunsă pentru-al
meu păcat.
Iar dragostea-Ți adâncă,
jerfitoare,
Ce Tu o ai pentru ființa
mea,
Nu va îngădui să-mi fie greul
Mai mare decât ce pot eu
răbda!
În valea plângerii și-a
umbrei morții,
Ajută-mi să privesc mereu
în sus
Să nu cârtesc, să nu uit
nici o clipă
Că mi-e tovarăș chiar
Domnul Isus.
Îți cer să șlefuiești a mea
credință
Să o-nmnulțești, să
crească tot mereu!
Și vreau nespus ca orice-
ar fi să vină,
Să m-ancorez în Tine,
Dumnezeu!
