Da. Așa este. Dumnezeu ne vorbește chiar și atunci când nu ne așteptăm, și nimic nu este la-ntâmplare pentru cei care au o umblare zilnică cu Domnul, și se încred în El. Sunt momente în care spunem „din greșeală am apăsat butonul acela și nu cel pe care îl doream” și totuși, făcând o analiză ulterioară, realizăm că nu a fost o greșeală, ci într-adevăr a fost ceea ce Domnul dorea să vedem sau să ascultăm în acel moment (sau în acea zi).
Am trăit un astfel de moment în lunile trecute. Adesea, în drumurile mele prin oraș, sau aducându-i pe băieți de la școală, ascult emisiuni la Moody Radio din Chicago, Radio Vocea Evangheliei Oradea, Telling the Truth, Marriage Alive (10 Great Dates) sau alte emisiuni creștine prin aplicațiile telefonului mobil. La volan fiind, îi rog adesea pe ei să pornească emisiunea pe care doresc să o ascult. Îmi aduc aminte că în acea zi doream să ascult cântări de laudă de la Moody Radio, când am auzit vocea lui Gary Chapman, autorul cărții „Cele 5 limbaje ale iubirii”, introducându-și invitata emisiunii, Nancy L De Moss Wolgemuth, cea cu care urma să dialogheze pe marginea subiectului relațiilor din cadrul familiei, și a relațiilor dintre femeile credincioase mai în vârstă și a celor mai tinere, așa cum sunt ele adresate de către Apostolul Pavel în Tit 2:3-5. Prima mea reacție a fost să spun, „Schimbă, te rog. Nu asta am vrut să ascult acum.” Cuvintele ei însă m-au făcut să îmi opresc gândul:
„Modul nostru de viață, în familiile creștine, și felul în care ne relaționăm unii la alții scoțând la iveală frumusețea Evangheliei lui Isus, nu face Evanghelia mai frumoasă, însă oferă motive unei lumii care ne privește cu scepticism să se oprească un moment și să spună: „WOW! Ce frumos! Îmi doresc și eu ce au ei!” Acest mod de viață este unul radical și încurajator, oferind un spectacol cu totul diferit unei lumi care știe prea puține despre adevărata frumusețe.”
Poate vă întrebați adesea dacă ceea ce faceți și cum vă relaționați la soțul și copiii voștri, și la surorile din biserică, are vreo importanță. Ei bine, aveți răspunsul: nu doar are importanță la nivel personal, ci și un impact pentru cei din jur, mai ales a celor care nu Îl cunosc încă pe Domnul. Ce crezi că spune dragostea și respectul pe care i-l dai soțului tău celor care te privesc? Multe! Devi dintr-odată surprinzător de influentă, chiar dacă ai colege de serviciu – îndeosebi într-un mediu necreștin – care te iau în derâdere auzind că îți apreciezi soțul în public, mai ales că e atât de „la modă” să ne plângem și să vedem ce nu avem, și nu ce avem.
Dați-mi voie să vă împărtășeșc și din experiența personală, ca astfel să vă conving și mai tare că nu sunt doar vorbele lui Nancy, ci o realitate trăită și de mine. În urmă cu câțiva ani, am participat alături de soțul meu într-un proiect de anteprenoriat, în care asociația pentru care lucrează el a primit vizita altor parteneri din alte țări ale Europei. În ultima zi de conferință, una dintre partenerele din Norvegia m-a rugat să o duc la un magazin de articole sportive. Auzise că avem trei băieți, și având și ea acasă unul, m-a rugat să o însoțesc. Pe drum, s-a uitat la mine și mi-a spus: „Ce mult mi-ar place să am și eu o relație asemănătoare cu cea pe care o ai tu și soțul tău Adi. V-am urmărit zilele acestea, și tânjesc și eu după ce aveți voi.” I-am mulțumit frumos, însă timpul nu mi-a permis să îi dau prea multe alte detalii, și să o încurajez în relația ei de familie, dar am asigurat-o că relația nu este cea care este așa, de la sine, ci am dat timp și atenție aspectelor esențiale. Care ar fi acestea? După 24 de ani de căsnicie, m-aș opri în dreptul la două dintre ele:
Recunoaște, înțelege și nu uita că nimeni nu te poate iubi așa de mult precum îți dorești (să fi iubită). Petrece timp în Cuvânt Domnului și în rugăciune, și căsnicia ta (a voastră) va avea de câștigat.
Rugăciunea este un element foarte important al vieții de familie. Încă din primele luni de căsnicie, ne-am făcut un obicei de a ne ruga zilnic împreună, (uneori de mai multe ori), și ni s-a întâmplat de foarte puține ori să mergem la culcare fără să ne rugăm împreună din nou, (de cele mai multe ori și cu băieții nostri, indiferent de vârsta la care erau). Nu cred că voi regreta niciodată timpul petrecut în rugăciune pentru Adi și băieții noștri, pentru familie, biserică și lucrarea cu familiile pe care Domnul ne-a încredințat-o. Am citit și rostit rugăciunile din cărțile „Puterea rugăciunii unei soții” și „Puterea rugăciunii unei mame”, ambele scrise de Stormie Omartian, de mai multe ori, memorând versete din Biblie menționate în capitolele cărților, și rugându-mă pe nume pentru Adi și băieții noștri.
Am înțeles, de asemenea, că lucrarea mea de slujire în cadrul bisericii este atât de eficientă pe cât îmi este viața ta de rugăciune. Sunt ani în care, însă, mai ales când copiii sunt mici, lucrarea este în propria-ți casă, în fața lor. „Se prea poate ca cea mai mare contribuție a ta pentru împărăția lui Dumnezeu să fie „PE CINE” (n.tr, ce fel de persoană) crești și nu „CE” faci.”, („Your greatest contribution to the kingdom may not be something you do, but SOMEONE you raise”) spune pastorul și autorul creștin Andy Stanley.
Dragă soție și mamă, dragă matușă, dragă prietenă, nu uita de importanța prietenelor și a relațiilor de prietenie cu alte soții și femei care te încurajează, și, la rândul tău, îndreptă-le și încurajează-le întotdeauna la o viața de trăită pentru Cristos și la dragoste față de El și soțul lor.
Aveam aproape 10 ani de căsnicie și trei băieți când am început primul grup de Familii Tinere în biserica noastră, sub îndrumarea și susținerea pastorilor Bisericii Baptiste „Emanuel” din Oradea. De-atunci au trecut 14 ani și ne uităm cu bucurie la familiile care au participat activ la întâlnirile lunare, misiuni și conferințe pe teme de familie. Scopul grupului a fost să Îl cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, autorul familiei, să zidim la temelia acestor familii tinere, încurajându-le să dea timp pentru Scriptură și unul pentru celălalt, adică, să facă o prioritate din relația lor cu Dumnezeu și unul cu celălalt. De asemenea, a fost un cadru deosebit pentru rugăciune, închinare și părtășie, membrii grupului oferindu-și unii altora ajutor și încurajare. Împreună, am „plantat semințe” și am „scos buruieni”, spre binele căsniciilor noastre, a bisericii și comunității din care facem parte. Un studiu recent al Universității Northwestern și a neurobiologului Moran Cerf au scos la iveală detalii legate de proximitatea relațiilor de prietenie și undele din creierul uman. Una dintre concluzii a fost că prieteniile noastre determină direcția și calitatea vieții noastre (studiul lui Moran Cerf, menționat în predica „Proximity”, Andy Stanley).
Aș mai menționa încă ceva aici, foarte pe scurt. Prieteniile sunt foarte importante, însă parte din „scosul de buruieni” are de-a face și cu prietenii așa numite „toxice”: relații care nu încurajează spre mai bine, ci mereu scot în evidență greșelile, atât ale tale, cât și a soțului sau celor din casa ta. O astfel de companie trebuie evitată.
Căsnicia este un dar de la Dumnezeu. Soțul și soția sunt daruri de la Dumnezeu. El este în centrul căsniciei, și când El este în centru, veți crește în dragoste, iertare, și apropiere unul de celălalt. Mă rog El să vă ajute la aceasta!
Material inspirat din Focus on the Family, Desiring God, Proverbs 31 Ministries, Telling the Truth și Club 31 Women. O versiune a acestui articol va fi publicat în Revista Lydia (Mai 2018)
