Unde te afli în umblarea ta cu Domnul?
Te afli în faza de supraviețuire în care simți că nu mai ai identitate și siguranță? Simți că ești ca un om care imploră ajutor, sperând că cineva va avea milă de tine și de starea critică în care te afli? Sau te-ai închis în cochilia ta, emoțiile purtându-te când în vale când pe munte. Este important să îți amintești că există o latură spirituală specifică fiecărei etape.
În etapa de supraviețuire credința și nădejdea sunt testate. Cu privire la credință deseori lumea o descrie ca fiind o încredere interioară într-un bine mai mare.
În Noul Testament , în Epistola către Evrei credința este definită ca fiind ” o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” Cuvântul grecesc pentru ”încredere” este hypostasis (ὑπόστασις). Mai multe semnificații ale acestui cuvânt sunt: ”substanță, ființă reală, încredere sau fundament”. Cuvântul grecesc pentru ”încredințare” este elegchos (ἔλεγχος), care înseamnă ”probă sau dovadă.” Credința este o încredere neclintită având ca bază o fundație reală care are dovezi exprimate printr-o speranță vizibilă (exterioară). Contextul credinței este desenat de versetele care o înconjoară. Capitolul 9 din cartea Evrei este o recapitulare a tuturor legămintelor vechi pe care Dumnezeu le-a făcut cu omul și ale Noului Legământ împlinite în Mesia, în Domnului Isus. Capitolul 10 explică semnificația jertfei Unice de răscumpărare care spală toate păcatele, și totodată scriitorul epistolei îi îndeamnă pe credincioși să persevereze în credință. Aceste îndemnuri ne ajută apoi să ne concentrăm pe versetul 1 din capitolul 11 care servește ca și introducere a acestui capitol, etichetat adesea ca fiind ”Faimosul capitol al credinței” și oferă o modalitate de a defini ce este credința. Cei enumerați în acest capitol sunt considerați eroi ai credinței. Parcurgând acest capitol, veți putea oberva câteva elemente specifice fiecărei etape: etapa de supraviețuire, etapa de supraviețuitor și etapa semnificației. Credința este crucială în fiecare din aceste etape, dar în etapa de supraviețuire nădejdea se agață de păstrarea vieții.
Avraam s-a aflat în etapa de supraviețuire când a mers să-l ofere pe fiul său ca jertfă având încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu și dorind să împlinească voia Lui. Dumnezeu i-a promis că urmașii lui vor fi atât de numeroși încât nu vor putea fi numărați, asemeni stelelor de pe cer (Geneza 15:5). Acum fiul despre care Avraam a înțeles că prin el Dumnezeu își va împlini făgăduința, urma să fie sacrificat. Versetele din Evrei detaliază pașii făcuți, dar nu și toate gândurile și emoțiile care au traversat mintea și inima lui Avram.
Următoarea mea postare va încerca să aducă la viață gândurile lui Avram umblând 1 sau 2 kilometri în papucii lui. Ne putem imagina în limitele naturii noastre umane, luptele interioare pe care el le-a avut.