Ce alta sunt decât o mână de țărână
În care Tu ai pus suflare și lumină?
Cum aș fi stat în întuneric și rușine
Dacă iubirea-Ți nu m-ar fi atins pe mine!
Punându-mi degetul pe frunte, Doamne,
Ai transformat întreg destinul meu,
Căci altfel n-aș fi îndrăznit să cred, să sper
Cum că și eu pot fi un fiu de Dumnezeu.
N-am niciun merit că mi-ai dat mireasmă
Să pot să răspandesc în jurul meu
Iar cei ce-o simt și se întreabă
Să stie că sursa este Dumnezeu!
Ce alta sunt decât făptura mâinii Tale?
Un vas de lut ce capată-ntrebuințare,
Când Tu-mi dai formă și mă umpli cu iubire,
Ce dă pe-afara, curge în neștire!
