Psalmul 23 este cel mai cunoscut și iubit dintre psalmi. Pentru mine, personal, este unul dintre Psalmii care adesea îmi răsună în minte, şi îmi dă speranţă. Sunt două aspecte majore înspre care psalmistul David ne îndreptă atenția: grija sau atenţia lui Dumnezeu (vs 1-3) și, de asemenea, protecția Lui (vs 4-6).
Autorii psalmilor s-au folosit de figuri de stil pentru a comunica cititorilor un anume adevăr și pentru sporirea atenției și a interesului pentru învățăturile psalmului. Metafora dominantă aici este cea de păstor-oaie. Încă din primele cuvinte ale psalmului aflăm imaginea centrală: „Domnul este păstorul meu”. Uitându-ne prin prisma acestei metafore, descoperim mesajul psalmului. Această primă afirmație nu doar ne ajută să înțelegem rolul păstorului, dar și rolul nostru, în relație sau legătură cu el. Jill Briscoe este de părere că dintre toate simbolurile folosite de Domnul Isus pentru a se descrie pe sine însuși, „Vița, Ușa, Calea, Adevărul, Viața, Lumina lumii, niciuna nu are un impact așa de mare precum cel de Păstor.” Oare din ce cauză? „Probabil,” continuă Jill, „ne place să ne gândim la Domnul ca și păstorul nostru deoarece atunci când identificăm natura noastră ca fiind asemănătoare cu cea a oilor, recunoaștem nevoia noastră de a fi conduși cu grijă de El. Sau poate e gândul că mâna Lui de păstor e în jurul nostru atunci când ne scapă din „văi întunecate” și ne oferă siguranța pentru sufletele noastre.”(citat din “Psalms for a Woman’s Life”).
Când a umblat pe acest pământ, Domnul Isus a vorbit mult despre această imagine sau acest rol de păstor al oilor. Dacă ne aducem aminte și recitim cuvintele sale din Ioan 10, găsim câteva dintre aceste exemple. Una dintre aceste imagini este în Ioan 10 cu 7: „. . . Eu sunt ușa oilor.” Audiența lui din acea vreme era familiară cu faptul că adesea păstorii din Orientul mijlociu se făceau „ușă” la intrarea în staul, astfel împiedicând animalele răpitoare să ajungă la oi. Isus a știut ce urmează să se întâmple în Vinerea mare, și cum El însuși va deveni ușa noastră și va plăti cu viața ca să ne apere. „Păstorul cel bun își dă viața pentru oi” – scrie Ioan în 10:11, şi notează si Jill.
„Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.” Ce cuvinte încurajatoare, ce mesaj pătrunzător și plin de încredere! „Dacă Domnul este păstorul meu, atunci nu este nici un loc în care eu mă pot afla și în care El să nu fie cu mine”, spunea un predicator o data. David, păstorul și psalmistul, ne asigură că atunci când Domnul este păstorul nostru, nu vom duce lipsă de nimic, sau nu ne va lipsi nimic. „Meu” implică faptul că David avea o relație personală cu Dumnezeu.
Dacă în primul verset David face această afirmație, în versetele care urmează, versetele 2 și 3, el ne arată ce înseamnă că El este păstorul nostru: „El mă paște . . .” și „El mă duce . . . ” și El „îmi înviorează . . .” și „mă povățuiește . . .”. Toate aceste verbe ne duc cu gândul la o continuă purtare de grijă, precum și la diferite momente dintr-o zi pe care o trăim, toate parcurse alături de Păstor. „Oile stau jos pe iarbă sau pasc atunci când sunt sătule,” scria un autor crestin. Hrana (mâncare și apă) atât de necesară vieții, la care se adaugă înviorarea sufletului și învățătura Sa sunt o imagine completă a grijii Sale față de noi.
Comentatorii sunt de părere că „pășunile verzi” sunt pășuni cu iarbă proaspătă, nouă, și nu iarbă tare, iar expresia „ape de odihnă” e legată de containerele sau locurile speciale unde se strângea apa care să fie băută de turme. Oile, spunea cineva, nu beau din ape repede curgătoare. Toată această imagine „pictată” de psalmistul David în versetele 2 și 3 este deosebit de serenă.
Aș nota aici un element legat de („mă povătuiește pe”) „cărări drepte”. Citind versetul, mi-am adus aminte de Evrei 12:13, în care scriitorul cărții își îndeamnă cititorii să croiască cărări drepte pentru ca să fie exemple pentru cei care vin în urma lor. E un îndemn la care revin adesea în calitatea mea de mamă, și de fiecare dată sunt conștientă de influența pe care faptele mele o au asupra copiilor noștri.
În contrast major cu imaginile liniștite și senine ale versetelor 2 și 3, vine versetul 4, care introduce ideea de probleme sau ispite care apar pe cale. Însă lângă noi este Domnul, și de aceea nu ne temem. Toiagul și nuiaua de păstor sunt folosite de El atât pentru îndrumare, cât și pentru îndreptare și pentru a ne oferi protecție . La fel ca și oile, adesea nici noi nu știm ce urmează, dar ne încredem în Domnul, spunea un rabin, vorbind despre acest Psalm din perspectivă iudaică.
În versetele 5 și 6, cu care de fapt psalmul se și încheie, avem câteva elemente de observat: în primul rând, ne „mutăm” la un banchet, la o masă pregătită pentru noi, cei ai Domnului, sau cei ai căror păstor este Domnul. „Datorită experiențelor prin care am trecut, uite unde am ajuns, deci mulțumesc pentru ceea ce ați făcut” – acesta este mesajul primei părți a versetului 5, din perspectiva Rabinului Zalman Schachter-Salomi („Psalm 23 explained by Rabbi Zalman”, youtube.com). „Am potrivnici, dar iată, că datorită lor, acum Tu îmi întinzi masa” – datorită lor, sau ca urmare a ceea ce ei mi-au făcut. Așadar, îți mulțumesc ție potrivnicule, sau profesore sever!” – continuă Rabi Zalman. Nu am mai auzit niciodată aceste versete explicate din această perspectivă, și mi s-a părut una interesantă.
„Ungi capul cu untdelemn” – această ungere se referă atât la faptul că ungându-le capul cu untdelemn, păstorul alunga insectele dăunătoare și, în cazul unei răni, dezinfecta locul, dar sunt și ecouri legate de Isus, Mesia, Unsul Domnului.De la grija lui Dumnezeu în primele versete am trecut la protecția lui în următoarele, ca în final, să ne uităm la ce va fi atunci când vom fi cu El în cer. „Voi locui” – același verb folosit și în Psalmul 15, legat de omul care va locui pe muntele cel Sfânt al Domnului. Înainte de cruce, Isus spune în Ioan 17:24 „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia, pe care mi I-ai dat Tu (. . .).”
