Sunt falimentară fără Tine. Recunosc astăzi încă o dată cu capul plecat, cu sufletul însetat.
Când mă bazez pe mine dau greș, stric. Mă cred tare, mă consum, mă zbat, mă stresez și rodul muncii mele e sterp. Gândurile îmi sunt încâlcite, înșirându-se amețitor la infinit, ca o ață dintr-un ghem învechit. Casa încep să mi-o dărâm. Dau jos cu repeziciune cărămizile construite cu trudă. Mă las pradă egoismului și scot din visteria inimii mele roade rele, stricate, cu viermi. Semăn în jurul meu nefericire, nemulțumire și fac ca atmosfera să devină apăsătoare. Și cred că sunt bună, că eu merit. Și sunt mândră.
Atunci…
Nu sunt un ajutor potrivit. Nu-i fac bine soțului meu, ci rău. Îi pun pe umeri poveri pe care nu trebuie să le ducă. Îi întristez viața, îi închid drumul, îi tai aripile.
Pe copiii ii repezesc, nu am răbdare să le explic, nu sunt blândă. Nu am ce să le transmit, nu pot să-i educ în frică și temere de Tine pentru că eu însumi sunt goală.
Iartă-mă.
Îmi plec ființa înaintea Ta, îmi deschid sufletul ca să fie umplut de bogăția roadelor cerești. Nu pot fără Tine. Nu am cum. Nu vreau să mă târăsc, ci să trăiesc intens, cu sens, cu ecou veșnic.
Mă agăț de Tine cu tot ceea ce sunt, ca de singurul colac de salvare stabil pe o mare întinsă și adâncă.
Ești minunat.
Cu Tine pot totul. Tu îmi dai bucurie și împlinire cum nici o ființă pământească nu poate. Tu îmi umpli sufletul de pace, astfel încat nu mai rămâne niciun loc gol unde să poată pătrunde grija sau îndoiala. Avându-Te, sunt mai bogată decât toți miliardarii acestei lumi.
Atunci când sunt cu Tine, pot și vreau să mă sacrific. Îl iubesc sincer pe soțul meu imperfect făcându-i bine. Îl sprijin, îl susțin și caut să-i fac viața plăcută. Îmi îndeplinesc cât mai bine îndatoririle din casă astfel încât căminul să fie o oază de pace și liniște pentru el. Fața mi-e zâmbitoare și sufletul vesel.
Pe copii îi educ cu grijă și răbdare, știind că ceea ce semăn voi culege mai târziu. Caut să fiu un exemplu cât mai bun pentru ei pentru că acesta este în primul rând instrumentul învățării. Încerc să imprim în mintea lor cât mai multă Scriptură. Îi învăț să se roage, să cânte, să depindă de Tine.
Tu meriți ca viața mea să-Ți fie închinată. Eu nu merit nimic.
Ajută-mă, cât trăiesc, să îmi fac bine datoria, ca o roabă credincioasă Stăpânului său. Păstrează-mă curată și sfințește-mă tot mai mult pentru Tine.
Amin.
