Creionând prezentul, visez cu ochii deschişi,
Uit necontestabila-Ţi iubire, subjugând adevărul
şi pierd în zare esenţa….
Cântăresc descurajările, măsor binecuvântările
Şi uit că am îngrădit mulţumirile.
Visez stingher, uitând nestăvilita-Ţi dărnicie….
Adăpostindu-mă sub falsa siguranţă a împlinirii dorinţelor deşarte.
Îmi leg amintirile cu lanţuri de nu mă uita
Şi depozitez încercările în neştiinţă.
Idealurile efemere pierdute în trecut..
Revin ca pioneze, străpungând prezentul,
care acum zace tăcut…..
Iluzorie mi-e speranţa ce am înecat-o în teamă,
Dar statornică mi-e calea, cu paşi mici de credinţă.
Capturând iubirea, o îngrădesc în inima mea,
Ştiind o Doamne, că Tu eşti grădinarul din grădina mea.
Înot în necunoscut fără teamă,
visez măreţ…..
şi colecţionez binecuvântări
Căci Tu eşti la cârmă.
