Se scurge timpul din clepsidră,
Se risipește în neant.
Aleargă anul, luna, ziua,
Gonite parcă din înalt.
Se duc spre zări, ce niciodată
Parcă n-au fost, n-au existat
Lăsând în urmă amintirea
A tot ce-ai fost cu-adevărat.
Îți scrii destinul, veșnicia
Prin tot ce ești, prin tot ce faci,
Prin vorbe, gânduri sau prin fapte,
Prin ce-mplinești sau poate-ncalci.
Cuvintele-ți rămân rostite
Din ele vei fi judecat,
Din ele osândit la moarte
Și tot din ele grațiat.
Rămân privirile trufașe,
Mândria și-aroganța ei
Rămâne ura și disprețul
Și înălțarea altor zei.
Rămâne praful mărturie
La tot ce-ai spus despre Isus,
L-ai înălțat ca Domn și Rege
Sau de rușine L-ai ascuns?
Trecutul scurs, nu-l poți întoarce
Și ce-ai făcut nu poți schimba,
Dar poți schimba ce mai rămâne
Din clipa care va urma.
Privește, fără părtinire
La tot ce ești și ce s-a dus
Și scoate astăzi la lumină
Tot întunericul ascuns.
Apleacă-te cu el degrabă
La poala crucii lui Isus,
Deschide-ți inima trudită
Dă-I Lui povara ce-ai adus.
Isus, poate să-ți de-a iertare,
Isus, te poate mângâia
Și-n bunătatea Lui cea mare
Îți va întinde mâna Sa.
Căci mâna Lui a fost străpunsă
Și pironită la Calvar
Ca semn al dragostei eterne
Pentru păcatul tău murdar.
Vino la El! Ascultă-I glasul,
Ascultă vocea blândă de păstor
Ce cheamă astăzi oaia cea pierdută
Dorind să-i fie Domn, Mântuitor.
