Nu, nu-i nevoie să îi dai nimic. Probabil nu va fi nevoie să îi dai inima sau plămînii, nu va fi nevoie să îi dai nici măcar lucruri. Încă nu le așteaptă. Dar strigă după VIAȚA ta.
Copiii noștri ne vor viața. Și n-am spus de atîtea ori că le-am da chiar viața, dacă ar fi nevoie. Acesta este cel mai prețios lucru pe care îl putem dărui copiilor noștri, frînturi cît mai mari din viață, bucăți largi de timp.
Timpul petrecut cu ei este cea mai prețioasă comoară pe care le-o putem da acum.
Va veni vremea cînd vom regreta timpul pierdut printre studii și proiecte, prin călătorii și delegații, în vorbă de clacă între falși prieteni, în întîlniri de afaceri cu posibili clienți. Goană și alergare după vînt sînt toate. Vom regreta alergarea după scumpeturi cînd cei mai scumpi ni se risipesc în brațele străinilor.
Am stat lîngă muribunzi și lîngă multe sicrie. N-am auzit niciodată regrete în dreptul lucrurilor, dar întotdeauna am auzit regrete că nu ne-am luat la revedere la timp și cum trebuie, că nu am petrecut mai mult timp, că n-am dat încă un telefon, că nu am revenit acasă să ne mai vedem o dată părinții, că nu ne-am sunat încă o dată nepoții.
Dragii mei prieteni, nu vă irosiți viața! Vă implor cu lacrimi care țîșnesc din ochii roșii, dintre vinișoare de sînge sparte, vă implor: dați cît mai mult TIMP copiilor. Luați-i în brațe și mîngîiați-le obrajii înainte de a le ieși perii aspri de barbă, îmbrățișați-vă fiicele înainte de a vă împinge pieptul cu mîinile rușinate că au devenit deja fete mari ….
Dacă aș putea întoarce timpul înapoi, m-aș juca lego cu Naum, aș bea din nou cafeaua (apă chioară) cu Neriah din ceșcuțe de plastic. Nu i-aș mai repezi niciodată că am de scris la vreun proiect sau la vreun articol, la vreo carte, pe care oricum n-o citește nimeni…
Citiți-le, citiți-le Biblia în toate variantele posibile, spuneți-le povești, nu-i lăsați singuri în jungla de pixeli a televizorului și internetului, nu-i abandonați în brațele necunoscuților învățători, ale prea obositelor de strigăte și țipete profesoare, nu-i lăsați bătuți de alții, nu-i lăsați în seama bunicilor, nu-i lăsați în seama străzii, între cei care nu-i vor iubi niciodată cum îi iubiți voi, carne din carnea voastră.
Dacă ar fi să întorc timpul înapoi
… nicio amînare n-ar fi prea scumpă nici în meserie, nici în alte proiecte de viață, niciun proiect mai important, nicio diplomă mai valoroasă, niciun titlu mai răsărit decît al meu copil, încredințat de Domnul să îmi fie cel mai apropiat și primul ucenic.
Atît de puțin ni-s dăruiți copiii, atît de repede cresc, atît de fulgerător se ridică de la pămînt, atît de devreme li se îngroașă vocile și fetițele noastre devin fete atît de timpuriu!
Ascultați, părinți tineri, ascultați-mă, dați necuratului cele necurate, dați celui grăbit graba, dați smintitului smintelile acestui veac. Liniștiți-vă sufletele, deschideți ochii mari și priviți-vă copii, sorbiți-le cu lăcomie chipurile. Vă vor rămîne curînd doar în fotografii așa cum au fost.
Nu va nevoie probabil niciodată să le donați rinichii sau inima, dar dăruiți-le ore din suflet, dăruiți-le clipe din inimă, dăruiți-le TIMPUL.
dacă aș mai putea întoarce timpul, le-aș da timpul …
Articolul de față a fost publicat cu permisiunea autorilor (Natalia și Marius Cruceru) și îl găsiți și aici.