O minge de foc se arată la revărsatul zorilor, în fiecare dimineață. Hotărâtă și neclintită în traiectoria ei, își îndeplinește sarcinile fără cârtire. Revarsă lumină, alungând întunericul și descoperind fața nevăzută a lucrurilor care erau acoperite de perdeaua nopții.
Este un har să poți vedea lumina, să ai ochii deschiși, să te bucuri de strălucirea ei și nu numai atât, ci datorită ei să poți să vezi frumusețea lucrurilor care te înconjoară.
Lumina soarelui se revarsă peste cei buni, peste cei răi, peste toți pământenii, dar o privim noi oare ca pe o binecuvântare? Învațăm noi de la soare să alungăm întunericul și să lăsăm lumina să scoată la iveală toate faptele noastre sau preferăm întunericul, singurătatea, izolarea, răutatea, ura, disprețul și alte fapte întunecate?
Soarele, în strălucirea lui, descoperă o parte a lucrurilor întunecate însă unele nu pot fi descoperite de lumina lui. Aceste lucruri nedescoperite sunt gândurile omului, pornirile inimii, starea întunecată a sufletului său.
Ce impresionant! Să luminezi mii de ani lumină şi să nu poţi face lumină în mintea şi inima unui om.
Există însă Cineva mai presus de soare, mai presus de tot ce ne înconjoară, Cineva care poate face lumină atât în inima cât şi mintea omului. El cunoaşte starea, gândurile, pornirile inimii, viitorul, prezentul şi trecutul oricărui om. Îl cunoaşte pe deplin şi l-a cunoscut încă dinainte de a se naşte.
Acest Cineva este Dumnezeu, Lumina Divină, Creatorul întregului univers. El a făcut cerul, pământul, soarele, luna, păsările şi animalele, a creat toate lucrurile, iar apoi, ”a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”
Eşti făptura mâinilor Sale…dar oare tu îi aparţii?
Dacă ”DA”, trăieşte în lumină căci El însuşi este lumină.
Dacă ”NU”, deschide-ţi inima, cheamă-L în viaţa ta şi El te va lumina.
