Stiu azi că Tu, Doamne,
poți totul
Şi-al Tău Cuvant rămâne
neschimbat
Iar peste cine-ți reverşi
îndurarea,
Rămâne-va-n veci
binecuvântat.
Dar sunt atația care-n astă
lume
S-au cufundat, deşi Te-au
întâlnit…
Au lăsat spinii să îi
împresoare,
Uitând că pentru ei ai fost
jertfit.
Uitat-au că Tu eşti Iubirea,
Că Tu eşti Viața…calea
Ți-au uitat
La repezeală inima şi-au
împietrit-o
Din câte fac – nimic nu e
păcat!
Te rog umil s-aduci
eliberare
Unde e ură,Tu să torni
iubire
Şi neiertarea s-o
transformi în pace,
Smulgând orice vlăstar
de- amărăciune.
Vindecă, Doamne, rănile
crestate
De-ale păcatului subtile
amăgiri!
Te laud, Tată, căci Tu ai
puterea
Să faci din “Fii pierduți”
doar “Fii”!
