În Sfânta Scriptură sunt multe versete în care găsim îndemnuri la rugăciune. Dacă un lucru este de cel puțin două ori menționat înseamnă că e ceva important, dar dacă este menționat de și mai multe ori, importanța sa crește pe măsură. Menționez aici doar câteva dintre versete:
1 Tesaloniceni 5:17 Rugați-vă neîncetat
Luca 18:1 Isus le-a spus o pildă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.
Luca 21:36 Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă ca să aveți puterea să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului.
Coloseni 4:2 Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri.
În zilele noastre vedem atât de clar cum Satan încearcă din răsputeri să îl împiedice pe om să asculte de Cristos, iar terenul special al lucrării lui se găseşte în mintea omului. Adeseori omul este bombardat cu gânduri care sunt împotriva ascultării de Cristos. Pavel în 2 Corinteni 10 ne îndeamnă să facem gândurile noastre roabe ascultării de Cristos.
Watchman Nee în cartea sa intitulată Împotriviţi-vă diavolului face mai multe observații printre care și aceea că mulți dintre copiii lui Dumnezeu nu-şi pot controla uşor gândurile, în deosebi, când se roagă. Sfatul lui este că ei trebuie să înveţe să-şi dirijeze gândurile într-o direcţie bună. “Cu cât mai mult vor folosi mintea lor într-o direcţie bună, cu atât mai puţine vor fi gândurile necontrolate. Dacă vei învăţa să-ţi întrebuinzezi mintea pentru a te gândi la lucruri spirituale, bune, drepte, sfinte, paşnice, vrednice de iubit nu va fi uşor pentru Satan să injecteze în mintea ta gândurile lui. Când mintea ta este ocupată într-o direcţie bună şi gândurile tale nu sunt leneşe, Satan nu are prilejul de a pătrunde. Dar dacă mintea creştinului trândăveşte, atunci acea minte pasivă, nepăzită, este deschisă la infiltrări satanice.” Este o zicală mult citată de slujitorii Domnului: “Nu poţi opri pasărea să zboare deasupra capului tău, dar o poţi împiedica să-şi facă cuib în capul tău”. Deşi nu poţi împiedica gândurile să-ţi treacă prin minte, le poţi împiedica să-şi facă cuib în tine. Copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi antreneze mintea aşa cum îşi antrenează trupul. Și cel mai bun antrenament pentru o minte sănătoasă cu gânduri bune este rugăciunea.
Adevăratul test al concentrării spirituale este acela de a-ți putea controla gândurile. Un om al lui Dumnezeu spunea că unul dintre motivele inconsistenței în rugăciune este lipsa controlului asupra gândurilor și lipsa puterii de a ne pune pe noi înșine în mod deliberat în mâna lui Dumnezeu. Controlul gândurilor este puterea pe care o dă Dumnezeu unui sfânt pentru a ieși din sine însuși și a intra în niște relații în care n-a mai fost niciodată. Într-o lume în care cel rău se zbate să ne umple gândurile cu tot felul de idoli, nouă creștinilor ni se cere disciplina gândurilor noastre.
Rugăciunile nostre sunt valoroase și ating inima lui Dumnezeu atunci când oglinda sufletului nostru este Dumnezeu, când Cristos este pe tronul inimii noastre, când traiul nostru se potrivește întocmai cu graiul nostru și Îi permitem lui Cristos să trăiască și să se exprime prin viața nostră. Hickok spunea că rugăciunea umple neputința omenească de omnipotența lui Dumnezeu și deschide noi porți realizărilor sale. Ea îl face pe slab puternic și pe cel simplu înțelept. De la El știu sigur că primesc mai mult decât știu cere sau gândesc.
Pentru mine părinții au reprezentat o adevărată școală de teologie. De mică am fost dornică să pășesc pe urmele lor îmbrățișându-le credința creștină pentru că ei mi-au imprimat din copilărie dragostea și teama de Divinitate. Cele mai frumoase amintiri din viața mea sunt cele legate de timpul petrecut la școala duminicală, participarea în tabere creștine și la scumpa părtășie cu biserica și prețiosul timp de rugăciune de dimineața. Important de menționat este faptul că nu am fost silită de părinții mei să particip la niciuna din activitățile menționate mai sus. Era plăcerea și bucuria mea. Eram micuță de tot și nu aveam încă noțiunea timpului bine definită, dar mi s-a povestit că îi întrebam pe părinții mei pe parcursul săptămânii câte zile mai erau până duminică. Anii au trecut și am simțit treptat cum școala și activitățile extrașcolare îmi răpeau tot mai mult timp ajungând să mă rog doar la nevoie și în situații de urgență. Rugăciunea a fost cea care mi-a dat putere pe tot parcursul copilăriei mele și în adolescență am simțit cum pierd din acea putere până într-o zi când la biserica pe care o frecventam m-am înscris într-un lanț de rugăciune. Asta însemna că timp de o lună la o oră fixă din zi pe care eu o alesesem trebuia să mă rog. La început a fost foarte greu. Mi se părea că dura o veșnicie ora mea de rugăciune. Asta pentru că nu știam cum și pentru ce să mă rog. Apoi am început să notez într-un jurnal motive de rugăciune și după un timp am realizat că o oră se scurgea mult prea repede. Am înțeles că rugăciunea schimbă viața, încurajează și dă vindecare. Rugăciunea ne dă speranță, credință, curaj. Eu una sigur am nevoie de rugăciune. De altfel cine nu are nevoie de rugăciune? Cineva spunea că cel mai nenorocit om de pe pământ este cel pentru care nu se roagă nimeni. Mă rog ca Domnul să ne binecuvinteze cu lacrimi rugăciunile pentru copiii noștri, pentru cei care suferă în trup sau în suflet, pentru cei nemântuiți, pentru cei robiți de păcate grele, pentru comunitatea, țara și lumea în care trăim.
Acum că sunt și eu mamă, înțeleg că dacă doresc ca fiica mea să calce pe urmele mele trebuie să fiu eu mai întâi exemplu pentru ea. Vreau să o învăț să se roage de mică, de îndată ce învață să vorbească.
Mai am multe de învățat, dar recent am înțeles de ce se spune că rugăciunea este cheia Raiului. Pentru că ea necesită o părtășie intimă cu Creatorul nostru care locuiește în Cer. Având părtășie intimă cu El ajungem să Îl cunoaștem și vom deveni asemenea Lui. Iar Biblia ne spune în Daniel 11:34 că aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi. Prin rugăciune avem ocazia să Îi vedem puterea, slava, credincioșia, dragostea. Oh, de-am învăța să-L cunoaștem pe Dumnezeu nostru!
L.Ravenhill spune că “cea mai mare minune pe care Dumnezeu o poate face astăzi este să ia un om lipsit de sfințenie dintr-o lume lipsită de sfințenie și să-l facă sfânt pe acel om, iar apoi să-l pună înapoi în lumea lipsită de sfințenie și să-l păstreze sfânt în mijlocul ei.
Pentru că cele mai grele poveri din viață se duc pe genunchi nu pe brațe, mă rog să ne dea Domnul tuturor genunchi bătătoriți. Cine luptă în rugăciune în odăiță are biruințe mari când iese de acolo (vă recomand cu drag vizionarea filmului War Room și citirea cărții The Circle Maker de Mark Batterson)
În încheiere, vă las poezia Învățați copiii de Alina Stochici
Învățați copiii
să stea pe genunchi,
cînd întunericul nopții se strînge.
Se vor ridica de acolo
ca o pădure tînără,
pe care nimic și nimeni niciodată nu o vor putea frînge.
Învățați copiii
semnele cerului și ale timpului,
frumusețea Cuvîntului,
Atunci nu se vor mai teme
De puterea adîncului.
Nu-i duceți la marginea prăpăstiei,
să le arătați cît de adîncă e ura,
Așezați-i la marginea cerului,
Să vadă cît de necuprinsă-I Iubirea.
Dacă cerul li se pare pare sus,
povestitiți-le mereu despre Isus.
Dacă sînt triști că se vestejesc florile,
Desenați-le curcubeul cu toate culorile.
Arătați-le cuvintele de iubire
către oameni cum curg
Învățați-i cîntecul
cum se cîntă pe rug.
Sădiți în ei tăria Cuvîntului.
Învățați-i semnele cerului
și ale pămîntului.
