Acum realizez în sufletul meu tot mai mult că timpul trece…că tace și trece…și îmi doresc ca să nu treacă fără ca să las o amprentă prețioasă asupra lui… Nu sunt prea tânără…nici în vârstă nu sunt…poate sunt la vârsta cea mai frumoasă a unui om… dar cea mai mare frumusețe pe care o găsesc în viața mea e iubitul inimii mele: Isus.
Nu vreau să știu viața mea altfel decât așa…El e universul meu!..”Vreau ca viața mea să conteze”;… azi mi-am amintit că de fapt aceasta a fost dorința și rugăciunea mea din copilărie… Nu știu cum sau când s-a întamplat…nu am notat o dată în agenda mea…știu doar că la un moment dat în viața mea s-a întamplat ceva: El mi-a cucerit inima pentru totdeauna… Când eram mică mă simțeam stânjenită când eram întrebată despre credința sau religia mea… acum însă nu pot să îmi imaginez viața mea altfel decât a fi creștin… Asta e puterea mea, asta e mândria mea, curajul meu, zâmbetul meu, pacea mea, bucuria mea: sunt urmaș al lui Hristos!
Nu Îl iubesc pentru că mi-a trimis o lovitură grozavă…nici pt că mi-a dăruit o viață roz, pentru că nu a fost așa. Viața m-a învățat niște lecții prețioase…Am învățat să fiu mulțumitoare chiar dacă nu îmi sunt îndeplinite dorințele.. am învățat să aștept chiar dacă asta m-a făcut să simt un gust amar… am învățat să lupt chiar dacă am fost rănită… am învățat să dăruiesc fără regret… am învățat să slujesc cu pasiune și bucurie… am învățat să iubesc fără interes…și continui încă să mai învăț lecții… lecția care o învat în prezent e să tac…să țin pentru mine gânduri pentru care nu a sosit încă timpul să fie rostite… poate sunt diamante care ar fi călcate în picioare..sau poate sunt lucruri lipsite de maturitate… știu doar că trebuie să tac.. și asta învăț în prezent.
Îl iubesc pentru că mă învața cu iubire si răbdare infinită toate lucrurile.. Îl iubesc pentru că îmi deschide ochii să cunosc Adevărul Lui… pentru că îmi arată când greșesc, mă corectează, mă încurajează, mă inspiră, îmi dă puteri și aripi și uneori chiar mi se pare că zbor. Și ce am observat de curând la El e că are de dăruit mai multe flori decât nuiele, mai multe zâmbete decât frunți încruntate, mai multe mângâieri și îmbrățișări decât lovituri, mai multe priviri calde decât ochi amenințători, mai multe vise împlinite decât năruite, mai multă răbdare decât amenințare, mai multă îngăduință decât răzbunare și o dragoste infinit mai mare decât am auzit vreodată. În imaginea mea despre Iubitul inimii mele sunt cele dintâi menționate… Pentru mine El e cel mai iubitor tată, cel mai fidel prieten și Însăși dragostea întrupată. Acum e timpul…să trăiesc în bucuria Lui și să trăiesc ca El… așa.. viața mea o să conteze…
