Nu sunt perfectă… uneori sunt vulcanică și aproape că mă îngrozesc când imi analizez reacțiile… uneori simt lucrurile cu o intensitate mai mare decat le simt alții… unele lucruri mă alarmează atunci când alții sunt calmi și liniștiți și mă întreb confuză atunci care dintre noi avem o reacție normală: eu sau ei?
Dar cu toate acestea, cu toate privirile îndreptate spre mine uneori impresionate, uneori intrebatoare, alteori confuze sau chiar de condamnare, cu toate acestea am învățat să conteze mai mult părerea lui Dumnezeu despre mine… și astfel am învațat să mă iubesc…să mă accept…să am răbdare cu mine în creșterea mea.
Și uimitor, mi-am dat seama că având răbdare cu mine și iubindu-mă îmi e mai ușor să am răbdare cu alții și să ii tratez cu iubire și compasiune în loc să îi condamn.
Când l-am cunoscut pe El mai mult mi-am dorit să seamăn cu El…si El are răbdare cu mine in cresterea mea…atunci eu de ce n- aș face la fel?
Cand iți cunoști valoarea pe care o ai cu adevărat în Hristos și cât de frumos e El…din acea clipă tot universul tău se schimbă!
