Aripile mele,
se zdrobeau într-o zi de stâncă
și cădeam…
În hăul lacom ce dorea să mă înghită.
Aripile mele,
se frângeau într-o zi
și mă prăbușeam
ca o pasăre rănită
în golul imens.
Aripile mele,
se răneau în lovituri de săgeți otrăvite
și prăpastia se pregătea
să mă înghită.
Dar Tu
Erai acolo.
Pregătit să mă prinzi.
Pregătit să mă ridici.
Pregătit să mă salvezi.
Erai acolo pentru mine, Isuse!
Să-mi oblojești aripile, să mi le repari
Ca să mai pot pluti…
Ca să mai pot să zbor…
Spre Senin!
Spre Iubire !
Spre Veșnicie!
