Psalm de ieri De ce-mi tac ochii, Doamne, cei de prima dată? Gura de ce-i strâmbă, arie uscată? Ploaia n-o mai udă, vântul n-o mai saltă… Şi urechea-i stinsă ca o frunză-n groapă. Păcătos de veşted în genunchi mă calc – torn-un strop din cupă, milă de sărac! Ochi tăcut devreme dar încă treaz ridic; cerul să privească spre un cald nimic… Like8Read More →

Rugă Aprinde-mi sufletul de dor, aprinde-l întru veșnicie; şi fă-mi lăuntrul clar izvor c-a ucenicilor iubire. Adastă zilele în rugă, aşteaptă serile-n pustii un miez de şoaptă, pas de înger şi clarul ochilor Tăi vii. Aprinde-mi sufletul de viaţă aprinde-mi-l de trăinicie în Sfânt Cuvânt şi umblet bun c-a sfinţilor din veşnicie. Like6Read More →

Iubirea Ta e ochi ce priveşte şi vede. Iubirea-i vânt şi învăluie marea de întrebări ale fiinţei până nu se mai recunosc între ele şi-şi uită semnul.   Iubirea Ta e un anotimp ploios ce nu oboseşte să cadă. iubirea se-ntrece cu toate nu-urile tale până-n moarte. Iubirea-i tăcerea lanului de grâu şi mireasma dimineţii. Like6Read More →