Frumos ești

 Fă-mă de-a-ntregul inimă,
să Te prind, să Te sorb şi mai mult,
să Te-ajung la capăt de lume…

O, lasă-mi Tu mintea
s-adulmece-adâncă şi sfântă iubire
ce nu ştii de umbră!

Frumos mai eşti, Doamne, ca miezul din rod!
Frumos Ţi-este cerul de îngeri, norod!
Frumoşi Ţi-s copiii ce joacă în poală
şi iute, navală, când ies pe afară,
grăbesc în casa de psalmi.

Mă numără, Doamne, cu zile şi ani,
în Tine şi-n cerul cu strai neprihan!
Mă numără veşnic din inimă-n dor,
mă caută-n poală şi-n psalm de pridvor!