M-a amuzat grozav replica lui Matias, după care m-a străfulgerat gândul amar că s-ar putea să aibă dreptate.
Matias e nepoţelul meu de 5 ani, faimos pentru replicile lui originale. Foarte recent a mai scos una.
Era în maşină împreună cu părinţii şi cei doi fraţi ai lui, când afară s-a pornit furtuna. Nori, tunete, fulgere, întuneric. Tot ce poate îngrozi un copil. „Mami, ce se aude?”, întreabă speriaţi copiii când tunetele încep să se înteţească. Mama, vrând să îi liniştească, le răspunde zâmbitoare: „ Cred că Dumnezeu îşi scutură covoarele.” Răspunsul ei era inspirat din vorba de demult a unui copil anonim.
Matias, mereu pe frecvenţe, nu stă prea mult să proceseze şi vine prompt cu replica: „Nu, mami. Eu cred că Dumnezeu îşi face bagajele.”
Şi mie îmi vine să cred la fel… Dumnezeu se pregăteşte să plece dintre noi. Am devenit autosuficienţi şi ne putem norma singuri. Aparent… Dar aparenţele înşeală tot timpul.
Ce vom fi fără Dumnezeu?…
Rămâne de văzut.
