Întărită de Cel care ține în mâna Lui toate lucrurile!

Pentru că multe persoane doresc să afle ce spun copiii mei , Robert (11ani), Ana Rebeca( 9 ani ), Ionuț (7 ani ), Abigail (5 ani)  și Lois Marissa (1 an si 8 luni), despre moartea tatălui lor, Domnul m-a călăuzit să scriu asta…

Susține-ti copilul neîncetat în rugăciune!!!

Vreau să mă adresez mamelor care iși cresc copiii singure să nu dispere…este o slujbă binecuvântată de Domnul! Știu că e greu…duci o luptă continuă….nu ai cu cine să împarți responsabilitățile…nu este ușor…Vreau ca acum să lași deoparte aceste gânduri și să privești în sus….la Domnul….cu El poți merge mai departe…
Când mi-am pierdut soțul gandul meu cel mai de temut a fost cum îmi voi educa și crește copiii în frica de Domnul fără a avea cu cine să împart aceasta mare responsabilitate…și am găsit o metodă pe care Însuși Dumnezeu mi-a arătat-o.

Să te rogi neîncetat pentru copilul tău și să îi picuri zi de zi Cuvântul Domnului în inima lui.

Pare ușor așa-i!? Dar nu e ușor…Mereu vor interveni lucruri care te vor împiedica să faci asta,mereu vei ajunge la capătul puterilor…dar Domnul ne spune să nu încetam, chiar dacă acum ai eșuat ridică-te și pornește mai cu avânt!! Îmi era atât de greu să știu că ei sufera de dor..de dor de tata…de multe ori fetița mea Abigail îmi spune:

“Mami mi-e dor de tati ce să fac??”

Singura soluție pe care am găsit-o a fost rugăciunea și să îi asigur că și eu împreună cu ei sufăr de dor… Dar mereu e Dumnezeu cel ce alină dorul din inima lor!! Mereu Domnul e Acel care ne arată că îndurarea Lui e fără margini față de un copil orfan de tata… Am văzut mereu mâna tare a Domnului atât în protecția lor cât și în educarea lor.
Ce trebuie să facem noi ca mame singure!? Să ne încredem în Domnul căci cu El alături și cu inima deschisă vom putea să biruim… Să nu crezi căci copilul tău nu suferă sau e mic și a uitat…nu…durerea lui din inimă este acolo….trebuie să vorbești cu ei mereu să le spui cât te doare și pe tine pierderea suferită…
Fetița mea Rebeca a luat o atitudine defensivă și nu lăsa pe nimeni să treaca de bariera “lasă-mă” și “nu îmi pasă”!! Nu știam ce să fac cu ea și m-am rugat mult pentru ea….ajunsesem într-un punct de disperare cu ea….și atunci când a venit momentul în care Domnul i-a deschis inima și a vrut să asculte ce am de spus…am plâns amândouă…și i-am spus cât mă doare atitudinea ei și chiar dacă ei nu îi pasă, mie îmi pasă…și a fost o discuție care a schimbat mersul lucrurilor…din ziua aceea fetița mea a fost alta!! Dumnezeu intervine la momentul potrivit pentru a rezolva unele lucruri pe care noi le credem imposibil de manevrat! Copii nu sunt la fel și iși manifestă durerea diferit…până și Marissa cea mai mică fetiță a mea a suferit la început și căuta la oricine o lua în brațe mângâierea care îi lipsea atât de mult!!
Ca mamă am suferit alături de ei și pentru că nu mulți înțeleg suferința aceasta am privit din nou la mâna Domnului!! Pune-ți toată încrederea….toată speranța în brațul Lui și dacă ai credință, El nu va întârzia să vină cu rezolvare!! Copiii mei au fost pentru mine o încurajare și sunt deosebiți. De multe ori Domnul ne vorbește prin ei…noi trebuie să fim cu inima deschisă pentru a primi și din gurița lor chiar și o mustrare…

Ionuț e un copil plin de energie și vrea să îi acord mereu toată atenția mea și de multe ori îmi spune că nu îl ascult destul….și el e atât de vorbăreț…e greu de multe ori…și atunci prefer să îi atrag puțin atenția că nu e numai el și trebuie să aștepte să putem vorbi. La polul opus e Robert care e mai tăcut și el vrea mereu să fie autoritar în fața frățiorilor lui. Ionuț spunea mereu: ” De acum Robert e tati!!” lui atăt i-a trebuit să audă că a început să își intre în rol!! A fost o luptă destul de mare ca să îl fac să renunțe în a-și lua responsabilități mari dar nu am reușit și l-am lăsat să vadă el că e totuși prea mic să facă toate lucrurile pe care le făcea tati și a început să ceară ajutor…l-am ajutat cu o mare placere pentru că lucrurile făcute împreună ne-a și apropiat mult. La început Ionuț mă întreba mereu cum putem să fim o familie fără tati și l-am asigurat căci cu ajutorul Domnului vom fi. Zilele trecute a venit la mine și a spus:

“Mami suntem o familie chiar dacă te avem doar pe tine!”

M-am bucurat pentru că el a ajuns la așa o concluzie!! Poate ai mai mulți copii și îi crești singură să știi că Domnul știe și asta!! Niciodată nu te va lăsa singură. El va fi mereu lângă tine…lasă-L să lucreze!! Dedică-te copiilor tăi și fă din ei o prioritate,după Domnul!!! În mintea lor vei ramane mereu cu acel timp pe care tu ca mamă îl dedici lor!!!
Fiți binecuvântate și întărite de Cel care ține în mâna Lui toate lucrurile!!!

Cel care ține în mâna Lui toate lucrurile!!!