Psalm de ieri

Psalm de ieri

Psalm de ieri

De ce-mi tac ochii, Doamne,

cei de prima dată?

Gura de ce-i strâmbă,

arie uscată?

Ploaia n-o mai udă,

vântul n-o mai saltă…

Şi urechea-i stinsă

ca o frunză-n groapă.

Păcătos de veşted

în genunchi mă calc –

torn-un strop din cupă,

milă de sărac!

Ochi tăcut devreme

dar încă treaz ridic;

cerul să privească

spre un cald nimic…

Sharing is caring!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*