Pornit-am pe mare cu Domnul de mână…
Adesea mă clatin, căci marea-i în spumă…
Mă poartă talazul, mă mișcă cumplit,
dar nici o secundă n-am fost părăsit.
Adesea mă clatin, căci marea-i în spumă…
Mă poartă talazul, mă mișcă cumplit,
dar nici o secundă n-am fost părăsit.
Văd zbuciumul mării ce rău s-a-ntețit,
văd marea furtună ce-n larg s-a pornit,
natura-n rafale și vântul lovind
și tot ce-i în jur spre adâncuri gonind.
Lovit sunt de valuri, mă simt obosit
dar strig către Domnul Mărit și Slăvit.
Ca și ucenicii înalț glasul meu
spre Acela ce-I Veșnic și Sfânt Dumnezeu.
E acolo cu mine, mă ține de mână
și-mi spune: -Curând, va fi vreme bună!
Furtuni fi-vor multe, mai mari sau mai mici
dar ochii spre mine mereu să-ți ridici!
Să nu-ți fie frică! Mă-ndeamnă mereu,
căci Eu sunt cu tine, tu ești fiul Meu!
Pe marea vieții încrede-te în Mine
și până la mal, pe brațe Te-oi ține!
