Răsărea soarele peste tabăra de corturi de la marginea satului. Începea ziua atât de mult așteptată, dar și atât de temută. De paisprezece zile zăcea singur în cortul întunecos, inspirând cu greu aerul stătut și numărând orele până la ziua cea mare. Și iată că aceasta veni. După o lungă noapte albă de agonie, se ridică în capul oaselor, cu tâmplele zvâcnind și cu inima în gât.
Cu doar câteva săptămâni în urmă, observase o mică pată albă pe braț. La începu o ignoră, dar când aceasta se extinse, familia îl trimise îngrozită să se arate preotului. După ce examină atent afecțiunea, acesta îl trimise în izolare timp de două săptămâni.
Foarte curând soarta îi va fi pecetluită: fie se va întoarce acasă, fie va fi alungat pentru totdeauna din sat. Într-un final fu strigat și ieși afară clătinat, ferindu-și ochii de lumina arzătoare a soarelui. Își zări soția și copiii cu coada ochiului, iar preotul se apropie încet și după o clipă de tăcere ce paru o veșnicie, strigă cu glas tare: Necurat! Familia se prăbuși răpusă de disperare, iar el știu că i-a venit sfârșitul. Își privi brațele și picioarele pline de răni, iar diagnosticul îi săgetă întreaga ființă: avea lepră. Își sfâșie haina, își salută soția de la distanță și porni împleticindu-se spre noua locuință, tabăra de leproși din afara satului.
După câțiva ani, abia dacă se mai recunoștea: era doar o umbră din ceea ce fusese odată, o mână de om cu cap pleșuv, cu degete încleștate și acoperit cu o zdreanță. Știa că nu este speranță pentru el, iar rana din suflet i se adâncea odată cu cea de pe trup.
Dar într-o bună zi, auzi larmă pe uliță și ieși curios de sub acoperișul său. Un tânăr din tabăra lor striga din toți rărunchii: Sunt curat! Isus din Nazaret m-a curățit! Crezând că auzul îi joacă feste, se apropie să vadă cu ochii lui: era adevărat, tânărul era curat ca un copilaș. Deodată îî veni un gând nebunesc: este speranță! Ticlui un plan, își invită tovarășii și curând se îndrepta spre Ierusalim în căutarea imposibilului, alături de alți nouă necurați ca și el.
Isuse, Învățătorule, ai milă de noi! strigară într-un glas când Îl zăriră de la distanță.
Duceți-vă și arătați-vă preoților, le răspunse El cu un zâmbet și o privire încurajatoare. Copleșiți de un amalgam de emoții contradictorii, se înțeleseră din priviri că este mai înțelept să asculte și o rupseră la fugă înspre templu.
Poate ți s-a întâmplat și ție să ceri de la Dumnezeu ceva, iar răspunsul Lui să te bulverseze. Căutai călăuzire pentru o nouă etapă a vieții sau vindecare sau putere de a ierta. Dar dacă ai încerca o altă abordare și ai începe mulțumind? Dă-I slavă pentru dragostea, harul și mila Sa, pentru dreptatea, credincioșia și sfințenia Lui. Cântă-I pentru familia ta, pentru traiul ușor, pentru pace și libertate și pentru nenumăratele binecuvântări pe care le toarnă peste tine. Mulțumește-I pentru apropiații dificili prin care El te modelează, pentru ușile închise în calea planurilor tale nesăbuite, pentru nădejdea reîntâlnirii cu cei dragi. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile (Efeseni 5:20), învățăm din înțelepciunea Scripturii.
Obosiți de alergat, leproșii se opriră să-și tragă suflarea și rând pe rând rămaseră înmărmuriți: nu se vedea nici urmă de boală pe trupul lor. Începură să strige de bucurie, se se îmbrățișeze, să plângă și porniră mai grabnic să se arate preoților, ca să poată reveni la viața lor de dinainte. Doar cel dintâi se opri să mediteze la ceea ce tocmai avusese loc și să priceapă minunea pe care o trăia. Plin de recunoștință, făcu numaidecât cale întoarsă și se închină până la pământ la picioarele lui Isus, slăvind pe Dumnezeu din toată inima.
Scoală-te și pleacă; credința ta te-a mântuit, veni darul suprem al Fiului lui Dumnezeu în urma mulțumirii.
Haideți că începând de astăzi să ne amintim să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia Sa pentru noi! Iar voia Sa este bună, plăcută și desăvârșită.
Ție-Ți cânt, Dumnezeul meu
Pentru toate ce mi-ai dat,
Pentru dulcea ta-ngrijire,
Pentru tot ce mi-ai luat
Mă închin cu mulțumire.
(N. Moldoveanu – Ție-Ți cânt)
