Iubesc marea. Pe malul ei m-am născut, în valurile ei am crescut, iar briza ei mă îmbie să o descopăr, să-i dezleg misterele. Este minunat și tulburător totodată să o surprinzi uneori atât de caldă și de primitoare, dar la fel de imprevizibilă alteori în capriciile ei.
Sunt zile fierbinți în care, departe de forfota orașului, poți admira la nesfârșit luciul străveziu al apei, atât de clar și de liniștit. Însă vin și zile cu nori când forța apei te înfioară, când valurile năpraznice se sparg în diguri, cutremurându-te. Ai face orice atunci să te ascunzi de furia ei și să găsești un adăpost din calea primejdiei.
Într-o astfel de zi, ucenicii aflați în corabie cu Isus strigă înspăimântați de furtuna amenințătoare:
Doamne, scapă-ne, că pierim!
De câte ori nu strigăm și noi la fel când suntem izbiți de valurile vieții. Când primești un diagnostic, un prieten bun te trădează, circumstanțele îți năruie planurile, se îmbolnăvește un copil, îți pierzi locul de muncă, te temi pentru ziua de mâine, rămâi fără cineva drag. Când veștile rele se năpustesc peste tine ca o avalanșă și curenții te duc în larg, fără a te putea împotrivi. Te lupți c-un val, parcă te ridici puțin, doar ca să te lovească un altul pe nepregătite. Vezi cum un val cheamă un alt val și toate talazurile și valurile Sale trec peste tine. (Psalmul 42:7) Te scufunzi adânc și strigi cu ultimele puteri ca și David: Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața! (Psalmul 69:1)
Când ucenicii își dau seama că nu mai pot face nimic ca să se salveze, Domnul Isus Se ridică și cu autoritatea Sa de Dumnezeu, ceartă vântul și valurile înfuriate și se face o liniște mare. Apoi îi întreabă pe ucenici cu mirare:
Unde vă este credința?
Unde este credința ta când frica te paralizează? La cine cauți scăpare când lucrurile scapă de sub control? Oamenii sunt slabi, dar Domnul Isus este Singurul care are putere să certe valurile înfuriate din viața ta. El nu este luat prin surprindere de boală, de faliment, de pierdere, ci este lângă tine așteptând să capitulezi și să-I faci loc la cârma vieții tale. De când nu ți-ai mai lăsat toată povara la picioarele Sale, alegând doar să te încrezi în El și să aștepți să vezi cum lucrează?
Vine clipa în care frica ta trebuie să stea față în față cu Dumnezeul tău. El te întreabă atunci:
Unde îți este credința?
Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflă cu putere.
Dar mai puternic decât vuietul apelor mari
și mai puternic decât vuietul valurilor năpraznice ale mării,
Este Domnul în locurile cerești. (Psalmul 93:3-4)
