Libertatea de a alege este cu certitudine una dintre cele mai importante posesiuni ale unei ființe umane conștiente și trebuie respectată, însă este crucial ca fiecare persoană să realizeze faptul că omenirea traversează o perioadă istorică în care se face abuz de liberul arbitru.
Individul este expus în permanență unei realități cotidiene de o diversitate care nu cunoaște limite, fără a i se prezenta adevărul față de care trebuie să se raporteze în procesul decizional. Totul se scaldă într-o adâncă și confuză relativitate. Lait-motivul postmodernist susține că totul poate fi orice, oricând, oricum, oriunde și tocmai pentru protejarea liberului arbitru este esențial să ne întrebăm: “Dacă acest lucru este valabil, mai poate fi considerat ceva corect, drept și bine? Dacă da, în ce condiții și cine le stabilește?”
Într-o astfel de realitate, omul este nevoit totuși să ia decizii – pe plan personal, spiritual, profesional și familial. Are în propriile mâini responsabilitatea autodefinirii în toate aceste domenii de viață. Astfel, are pe de o parte toată libertatea de alegere în ceea ce-l privește, iar pe de cealaltă, toate consecințele psiho-somatice și relaționale care derivă din alegerile făcute.
Din perspectiva unor persoane care au studiat de-a lungul anilor ființa umană în toate aspectele ei la pachet cu teoria evoluționistă versus cea creaționistă, concluzia personală a fost să acceptăm realitatea fizică naturală/firească a lucrurilor care s-au desfășurat dintotdeauna după aceleași principii morfo-fiziologice, de la detaliu la întreg.
Recunoaștem adevărul unic și absolut în creaționism și principiile scripturale, motiv pentru care fiecare aspect al vieților noastre se ghidează după aceste directive și se subordonează voii suverane a lui Dumnezeu, fără ca viața noastră de familie să facă excepție de la ele. Nu putem nega aspecte și procese naturale precum nașterea, anatomia, sexualitatea, reproducerea, regenerarea, boala sau moartea. Familia, cu rolurile de soț/soție și mai apoi cele de părinte/bunic/străbunic au sens, scop și logică doar în limitele impuse de Cel Care le-a instituit la începutul omenirii, reprezentând totodată premizele dezvoltarii unei societăți echilibrate și cheia evoluției civilizației de-a lungul vremilor.
Toate acestea le afirmăm în prezent din poziția de soț-soție și părinți a trei copii, într-un cadru familial întemeiat în urmă cu șapte ani înaintea lui Dumnezeu prin legământul de căsătorie.