Cere-Mi orice vrei să-ți dau…

Cere-Mi orice vrei să-ți dau…

„Domnul i S-a arătat lui Solomon noaptea într-un vis și Dumnezeu i-a zis: Cere-Mi orice vrei să-ți dau! (1 Împărați 3:5 NTR).

Când îți este adresată o astfel de întrebare fără niciun fel de restricții din partea Celui Care este Însuși Dumnezeu, nu-ți îngădui să te aventurezi într-un răspuns pripit. Poți răspunde o singură dată și poți cere un singur lucru!

Am fost profund impresionată de istoria vieții regale a personajului biblic Solomon, mai cu seamă de această conversație dintre el și Dumnezeu; un eveniment dintr-un vis de noapte care i-a pecetluit irevocabil viața succes, astfel încât “nici înaintea lui și nici după el nu s-a mai ridicat nimeni asemenea lui (1 Împărați 3:11).

Fiind familiarizată din fașă cu istorioarele impresionante ale personajelor Scripturii, în adolescență am înțeles că această întrebare îmi este adresată și mie de către Dumnezeu într-un mod la fel de intim și personal ca în cazul regelui Solomon.

N-am avut răspuns mulți ani… Ce lucru să-I cer lui Dumnezeu? Un singur lucru! Ceva ce, o dată rostit, pentru totdeauna pecetluit ca răspuns final. Fără amendamente sau adăugiri ulterioare.

Eram  deja născută din nou; Dumnezeu nu mai era doar Creatorul meu și al Universului întreg, ci și Cel Căruia Îi spuneam acum “Tată. Nouă ani am meditat la acest pasaj din Cuvânt fără să pot da un răspuns definitiv. Cum aș fi putut? Parcă tot ce se se putea cere era supus fenomenului de efemeritate. Chiar și înțelepciunea lui Solomon a suferit modificări majore la finalul vieții sale datorită ispitelor demonice atrăgătoare, deciziilor greșite cărora le-a dat curs și păcatelor dezastruoase născute în idolatrie. Am constatat cu tristețe că acea înțelepciune divină supranaturală inițială a fost contaminată și considerabil diminuată în urma pervertirii gândurilor sale curate și a inimii lui odinioară pe deplin consacrată lui Dumnezeu.

Am căutat în spatele acestui pasaj de Scriptură ceva mai profund, o învățătură divină pe care Dumnezeu vrea să o transmită omenirii. Mintea mi s-a luminat în al zecelea an de “cercetări”, odată cu răspunsurile pe care le-am descoperit la următoarele întrebări:

  1. Cu ce scop I s-a adresat lui Solomon această întrebare de către Însuși Dumnezeu?
  2. În ce măsură a fost Dumnezeu dispus să-i îndeplinească regelui dorința, luând în calcul orice altă variantă de răspuns?
  3. Ce a urmărit Dumnezeu în realitatea cotidiană prin Solomon ca rege în acea perioadă specifică a istoriei poporului Israel?
  4. Cât de mult s-a regăsit voia lui Dumnezeu pentru viața regelui în răspunsul acestuia cu privire la propria lui viață?
  5. Cum și în ce măsură a influențat răspunsul lui Solomon istoria unui popor întreg și ce răsunet a avut acesta inclusiv după moartea sa, chiar până în zilele noastre?

Nu vreau să privez pe nimeni de procesul descoperirii personale a bogățiilor fascinante din Scripturi, motiv pentru care concluziile mele nu se vor alinea mai jos în dreptul altui set de cifre 1-5. Totuși, ele se vor regăsi în deznodământul povestirii în care trebuia să Îi ofer și eu lui Dumnezeu un răspuns la întrebarea: Cere-Mi orice vrei să-ți dau!

Astfel, la vârsta de 22 ani, după zece ani din momentul în care am înțeles că ceea ce I s-a adresat lui Solomon este într-un mod la fel de intim și personal adresat fiecărui om sub soare, I-am dat și eu răspunsul lui Dumnezeu în dreptul meu:

Tată, doresc să mă suprapun perfect peste planul pe care Tu l-ai rânduit pentru viața mea, îndeplinindu-mi astfel menirea pentru care m-ai creat – pe plan spiritual, personal, familial și profesional – , în generația mea și în etapa de istorie în care m-ai așezat.

Din acel punct, fiecare aspect al vieții mele a fost îmbogățit de spiritul sărbătorii în prezența lui Dumnezeu. Am traversat etape de maturizare la brațul Domnului meu, în timp ce Duhul Sfânt dezvolta în ființa mea o inimă mulțumită și mulțumitoare indiferent de situații sau circumstanțe. Mi-am subordonat în mod voluntar propria voință viziunii lui Dumnezeu pentru viața mea, fiindcă Cine altcineva dacă nu El, Creatorul meu, știe ce este cel mai bine pentru mine, indiferent de etapele sau domeniul vieții? De atunci privesc și evaluez totul din perspectiva relației mele cu Dumnezeu și totul are sens, valoare, frumusețe, strălucire și mireasmă divină.

Gasiți articolul în original în nr.49 al revistei Lydia, de unde a fost preluat cu acordul autoarei.

Sharing is caring!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*