Citeam undeva că fiecare copil merită să aibă în viața lui un campion- un adult care nu va renunța niciodată la el, care înțelege nevoia copilului de a se conecta și îl încurajează pentru a-și atinge potențialul maxim. Lois Văduva, coordonatoarea proiectului „Armonii și terapii pentru copii cu nevoi speciale”, a înțeles acest lucru și astfel a devenit unul dintre acești campioni. Sunt onorată, ca azi să răspundă următoarelor întrebări, pentru a înțelege mai bine proiectul pe care ea îl coordonează.
1.Pentru început, dacă ai putea să ne spui cum a luat naștere proiectul „Armonii și terapii pentru copii cu nevoi speciale”, cui i se adresează acest proiect și cum s-a desfășurat el pe parcursul anului 2019 ?
Despre muzicoterapie cu copii am auzit pentru prima dată într-un context trist, când fetița unor prieteni de familie a fost diagnosticata cu cancer în fază avansată. Familia a decis să meargă în Statele Unite pentru tratament și am avut ocazia să merg să o vizitez în spital. Acolo am fost deosebit de impresionată de activitățile frumoase desfășurate pentru copii – terapie prin muzică, prin artă, prin joc, iar mama fetiței mi-a povestit despre modul în care personalul spitalului se ocupă de copii pentru a le face zilele mai frumoase.
Acolo s-au conturat primele idei despre muzicoterapie pentru copii cu boli grave, iar câțiva ani mai târziu, cu ajutorul unei echipe extraordinare de oameni de la Universitatea Emanuel din Oradea și Fundația Hospice Emanuel, și cu sprijinul Fundației pentru Comunitate și Programul MOL pentru sănătatea copiilor, am reușit să punem în aplicare acest vis. Între timp, s-au alăturat și colegii de la secția de Asistență Socială și Asociația Child Life Romania cu terapii prin joc și artă, iar colegii de la secția de Limbă și Literatură Română au desfășurat un proiect de terapie prin povești personalizate, care s-au cristalizat în Colecția Poveștile Curajului.
În toate aceste proiecte s-au implicat cu pasiune studenții secțiilor de Muzică, Asistență socială și Limbă și Literatură Română, care au dat dovadă de o maturitate deosebită.
2. De ce ați ales să apelați în cadrul acestui proiect la muzicoterapie și terapia prin joc și mișcare?
Am ales aceste terapii datorită faptului că un procent foarte mare dintre copiii care necesită spitalizare dezvoltă simptome de stres post traumatic. Aceste terapii pshihosociale ne oferă posibilitatea de a fi alături de acești copii într-un mod care este familiar pentru ei și care le dă posibilitatea de a procesa ceea ce se întâmplă și de a-și exprima sentimentele într –un context care le dă siguranță.
De asemenea, numeroase studii indică faptul că între 50% și 75% din copiii care necesită diverse procedee medicale suferă de o anxietate și teamă crescută, iar pregătirea lor emoțională prin intermediul terapiilor, precum muzicoterapie și terapie prin joc și artă, îi ajută în a avea o atitudine mai favorabilă situației și în a accepta procedurile medicale cu mai puțină teamă.
3.Cum s-a născut colecția „Poveștile curajului” și care este scopul acestei direcții?
Ideea de a crea povești personalizate bazate pe preferințele și dorințele copiilor s-a inițiat datorită faptului că în cadrul proiectului Armonii pentru copii în îngrijire paliativă, s-a evidențiat această nevoie de a oferi un sprijin emoțional și o încurajare copiilor și familiilor care trec prin momente dificile.
Pe lângă acest scop, poveștile personalizate și poveștile care au ca eroi copii cu diverse probleme și nevoi speciale reprezintă și o terapie care aduce beneficii în ceea ce privește procesarea emoțională și senzorială, având un impact asupra restructurării cognitive și a schimbării de comportament.
Eficiența acestor povești constă în faptul că promovează valori și atitudini pozitive, ajutând copilul să depășească anumite situații, prin intermediul subconștientului. De exemplu, în unele cazuri, copiii rămân cu cicatrici și urme fizice vizibile în urma bolii și a tratamentului, acest fapt fiind perceput deosebit de dureros de aceștia. Ei se confruntă cu complexul născut din faptul că arată diferit și o poveste personalizată, care să ilustreze aceste aspecte, îi poate ajuta să depășească situația. De asemenea, identificarea cu un personaj pozitiv contribuie la dezvoltarea unor reacții emoționale tonifiante.
4.Statistic, care sunt rezultatele în urma desfășurării acestui proiect?
Împreună cu colega mea de la Asistența Soicală, Dr. Anamaria Balla, am analizat impactul muzicoterapiei, terapiei prin joc și artă asupra copiilor pentru a determina care este eficiența acestor acestor intervenții asupra trăirilor emoționale ale copiilor înscriși în acest program. Ca urmare, am monitorizat expresia facială, dispoziția emoțională și comportamentul copiilor spitalizați înainte și după intervențiile de muzicoterapie și terapie prin joc și artă. De asemenea, am analizat rolul muzicoterapiei și a terapiei prin joc și artă de a reduce tensiunea, neliniștea și agitația copiilor spitalizați pentru a-i ajuta în gestionarea emoțiilor negative. Din statistica celor 47 de sesiuni, s-a reliefat faptul că un procent de 92% din copii au fost cu un nivel ridicat sau foarte ridicat de bucurie în urma sesiunilor de terapie, iar 75% din copii au avut un nivel ridicat sau foarte ridicat de liniște. De asemenea, după 11 ședinte, s-a constatat faptul că agitația copiilor a scăzut, iar emoția de teamă a scăzut considerabil.
5.Care a fost reacția părinților și a copiilor implicați în mod direct ca și beneficiari ai acestui proiect?
Pentru toți cei implicați în acest proiect, cea mai mare bucurie a fost să avem copii și părinți care ne-au spus că sesiunile de terapie le-au adus bucurie în momente dificile, în care povara tratamentului îi copleșea. Cea mai mare satisfacție a fost să vedem bucuria de pe chipul acestor copii, să auzim râsul lor și să vedem faptul că în ciuda durerii și a necazului, mai există totuși momente de lumină și speranță.
6.Ca și creștini, care ar trebui să fie atitudinea și reacția noastră față de copiii cu nevoi speciale din țara noastră?
Cred că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face este să transmitem mesajul că fiecare copil, indiferent de nevoi, de dizabilități sau diagnostic este special și prețios. Adesea, copiii cu nevoi speciale se simt puși deoparte, se simt ridiculizați de cei din jur pentru felul în care arată și este atât de dureros să vedem copii care trebuie să se confrunte cu vorbe și atitudini nepotrivite.
De asemenea, cred că este important să ne învățăm copiii să interacționeze fără teamă cu copii cu nevoi speciale, să vorbească cu ei, să se joace cu ei și să încerce să le fie alături. În ultimii ani am observat că adesea cei mai mari eroi sunt acești copii cu nevoi speciale, copii extraordinari de la care am foarte multe de învățat. Am întâlnit copii cu boli progresive cronice care recită poezii cu un talent incredibil, copii cu tetrapareze spastice care cântă din toată inima lor, copii în îngrijire paliativă care își înfruntă boala cu o seninătate greu de închipuit – fiecare dintre ei au un loc special în inima mea și mă consider atât de binecuvântată că am avut șansa să-i cunosc. Sper din tot sufletul ca tot mai mulți oameni să-și deschidă inima față de acești copilași și dacă îi vede pe stradă sau în parc, să meargă să le spună o vorbă bună și să le însenineze ziua.
Mulțumim din tot sufletul pentru timpul acordat de a răspunde acestor întrebări și vă dorim multă binecuvântare în continuare peste lucrarea pe care o desfășurați în această direcție, împreună cu toți cei implicați în vreun fel sau altul. De asemenea toți cei interesați puteți găsi cartea Colecția Poveștile Curajului, în cadrul Universității Emanuel din Oradea.
