În urma unui incident am ajuns cu trei din cei cinci copilași la urgențe și toată suferința din ultimii ani mi-a trecut prin fața ochilor. În mijlocul acelui salon rece și întunecos strigam către Domnul, simțeam că furtuna e gata să vină peste ființa mea, dar știam că El e acolo cu mine….îmi doream să sper, să cred si să lupt…dar nu am putut….mă simțeam fără putere.
Domnul a luptat pentru mine și copilașii mei! M-am simțit neputincioasă, fără speranță. Singurătatea îmi apăsa inima și oboseala trupul. Îmi doream să simt o îmbrățișare caldă dar nu am simțit decât frigul salonului….îmi doream o rază de speranță….dar era doar întuneric și lumina unui bec obscur….îmi doream un glas care să îmi spuna că va fi bine. În mintea mea nu mai era liniște și inima îmi era zbuciumată și am renunțat să mai lupt. M-am prăbușit….lacrimi fierbinți îmi curgeau neînceta, nu le mai puteam controla. Gânduri acuzatoare îmi răsunau în minte…..și am strigat către El…dar parcă nu mai era acolo și am strigat timp de ore bune: “Doamne scoate-ne de aici!!”
Îmi doream ca orice furtună să se oprească, să fie liniște să îmi pot odihni sufletul obosit. Orele treceau și o dată cu venirea dimineții a venit din nou speranța…. și am înțeles…..a fost acolo, a luptat pentru noi și inima mi s-a umplut de pace. Am privit către copilași și un gând a venit și mi-a spus: “Orice s-ar fi întamplat cu acești copilași erai datoare să Îmi mulțumești….” Da suntem datori să mulțumim lui Dumnezeu la orice pas indiferent prin ce trecem….nu e ușor….mai ales cand ești în suferință sau când pierzi pe cineva drag. E mai ușor când te bucuri să mulțumești, dar mulțumirea în urma încercării e o eliberare de toate gândurile ce nu fac bine inimii tale.
Să mulțumești la greu și la bine…..să mulțumești în suferință, în singurătate….să înveți lecția mulțumirii!
Dumnezeu să te ajute să mulțumești indiferent prin ceea ce treci!!!
