Iubirea Ta e ochi ce priveşte şi vede. Iubirea-i vânt şi învăluie marea de întrebări ale fiinţei până nu se mai recunosc între ele şi-şi uită semnul.   Iubirea Ta e un anotimp ploios ce nu oboseşte să cadă. iubirea se-ntrece cu toate nu-urile tale până-n moarte. Iubirea-i tăcerea lanului de grâu şi mireasma dimineţii. Like6Read More →

Meandre cu amprente de trecut Și neîmplinire mă înfășuraseră răutăcios. Am uitat o secundă că exist. Și pașii mi s-au îndepărtat încât uneori mă întrebam dacă sunt urmele mele? Pietrele îmi devorau tălpile iar mâinile mele se luptau cu aere cenușii grotești. Dar, într-o zi, am putut să privesc dincolo de orizonturile împăienjenite. Mi s-a părut că văd o lumină. Chiar era o Lumină. Am fugit într-acolo. Pietrele ascuțite rupeau din mine Crengile uscate și mute mă înlănțuiau Dar nu simțeam durere. Pentru că Lumina mă apăra de tot ce era nimicnicire. Lumina mă călăuzea. Îmi oferea protecție în întunericul care era în lume. LuminaRead More →