Mari sunt lucrările lui Adonay cercetate de toți cei ce le iubesc. Psalmul 111:2
Cuvintele din titlul articolului conțin acelaș „miez”, dar cu diferențe aplicabile în situații diferite. Ce măiestrie putem vedea și-n aceste cuvinte, scopul Creatorului fiind exactitatea exprimării potrivit situației. Slavă Lui!
„Nu vă înșelați prea iubiții mei frați: orice ni se dă bun, și orice dar desăvârșit este de sus de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare , nici umbră de mutare” (Iacov 1: 17).
Făcând legătura cu articolul anterior, scrisul și cititul, erau lucrări abordate dintr-un anumit punct de vedere, și anume cel al organizării și ordinii ordinii literelor în cuvinte, determinând un anumit sens, într-un anumit context. Acum doresc să privim nu numai scrisul și cititul ci și alte aspecte școlare din al unghi analitic, și anume cel al stabilității, consecvenței, perseverenței, conservării și păstrării lor.
„…Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare nici umbră de mutare” .
Acestă parte a versetului exprimă caracterul neschimbabil al Creatorului. Odată date literele și cuvintele pentru o limbă, sunt definitive. Această stabilitate este așa de puternic evidentă în Biologie –știința despre viață- care se învață ca obiect propriu zis din clasa V-a, încât în clasa a XII-a la genetică atinge apogeul prin predarea la elevi despre molecula de ADN. Puțini sunt copii sau oamenii care n-au auzit de ADN, fără să pătrundă sensul caracterial, sufletesc, fără să vadă o legătură între acestă moleculă care este „transportatoarea” caracterelor ereditare de la părinți la copii, și citatul biblic de mai sus: „nu este schimbare nici umbră de mutare”. Doar în această moleculă de ADN Creatorul „a scris cu degetul Lui”-care într-un anumit mediu- vor genera anumite caractere, iar în alt mediu, alte caractere. Deci Adonay a fixat, a perseverat și a rămas consecvent la molecula de ADN să transporte informația genetică, sau caracterele de la părinți la urmași.
Nu vom explica pentru publicul larg lecția de biologie, mecanismul transmiterii caracterelor de la părinți la urmași (cu toate că fiecare părinte vrea să-și vadă în copilul său caracterele frumoase, fie fizice, fie sufletești), ci stabilitatea,conscvența, perseverența Creatorului în utilizarea aceleeași macromolecule chimice în acest mecanism. Acest ADN este utilizat de Creator în transmiterea ereditară, la toate ființele vii. Ce s-ar fi întâmplat, dacă Creatorul ar fi fost „nehotărât”,ar fi schimbat „tiparul”s-ar mai fi gândit la alte „molecule”… să mai „îmbunătățescă” speciile. Oglinda inimii Creatorului ilustrează caracterul Său în lucrurile create. Nu că n-ar fi posibile schimbări ( acomodări de exemplu la medii variate), dar și acestea, în limitele „fixate de El” tot consecvență.
Molecula de AND
„Miezul” însușirilor caracteriale poate fi definit în mod simplu, omul cu „coloană vertebrală” cum se spune popular (mod mai puțin riguros). Nu e prea greu să citești în oglinda inimii unei mame această verticalitate, prin toate sinonimele din titlul articolului în: hotărâri, comportamentul specific unui loc, relații de toate felurile, dragostea, dreptatea, corectitudinea etc. Una din urmările esențiale a statorniciei, stabilității este autoritatea. Suveranitatea Creatorului este cea mai înaltă formă de autoritate care nu poate fi supusă vreunei modificări. Se poate vedea în scrierile Scripturii, în realitatea materială vie și nevie.
În manualele de biologie în viziune creaționistă am explicat principiul conservării în creația vie, de care am atașat imediat principiul înnoirii, rezultând „ principiul conservării și înnoirii” are un caracter universal și poate urmărit în orice domeniu al existenței.
Aplicații practice ale principiului conservării și înnoirii în viața de zi cu zi, în formarea caracterului copiilor, sunt adesea tratate în multe scrieri de specialitate( psiho-pedagogice). Acelaș copil (cu acelaș ADN) la vârste diferite necesită cerințe educative diferite. Creșterea , dezvoltarea, maturitzarea în aceeași „carapace ereditară” dă rezultate uimitoare sub călăuzirea Duhului Sfânt, valorificând cercetările , experiențele etc.
Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește despre „înnoirea minții” schimbări potrivite momentului „toate la vremea lor”. Oare nu găsim schimbări în Legământul înnoit ( Noul legământ) față de Legământul Inițial (Primul Legământ) făcute de Însuși Dumnezeu? De exemplu„dinte pentru dinte” este înlocuit cu lipsa răzbunării, cu dragostea „iartă-i Tată că nu știu ce fac”,dar aceasta e treaba teologilor. Legea rămâne, dar nu la nivel mental, coboară la nivelul inimii. Cert este că flexibilitarea în contextul „conservării și înnoirii” cere tact și multă pricepere și multă călăuzire divină fără de care nu vom avea rezultatul scontat.
Puțină biologie nu strică. Principiul conservării și înnoirii este aplicabil în biologie(și nu numai) la orice vârstă. De exemplu, la clasa întâi. Părțile unei plante, ale unui animal sunt hotărâte de Creator( sunt aceleași-conservare), dar aceste componente se modifică( înnoire) prin creștere, rămân aceleași, dar dimensiunile se schimbă. Pe tot felul de postere, imagini , în excursii, se pot închega discuții atractive făcând integrări material-spirituale. La clasele primare biologia nu este obiect de sine stătător, dar este inclusă în Cunoștințe despre natură, sau în alte forme instructiv educative. Putem aduce principiul în casa noastră. Hotărâri ferme care se păstrează, se conservă ( respectul) care poate avea forme variate (noi) în funcție de vârstă, loc, timp etc.
Și câte s-ar mai putea spune. Rămâne dragi cititoare să reflectați asupra acestui principiu, al conservării (stabilității) și înnoirii, să-l aplicați creator în familia dvs. (în loc de flecăreli la o cafea sau, la „ospețe” și câte alte locuri…) împodobind viața de familie.
În Oglinda inimii se pot vedea ușor preocupările noastre. Putem fi citite cu ușurință, oglina reflectă totul. Să ne bucurăm și să mulțumim pentru „repertoriu de reguli” pe care-l avem dat de Adonay Eloheynu, Legile, care sunt aceleași – stabile, consecvente, perseverente, s-au conservat și păstrat dintotdeauna pentru totdeauna.
