Oglinda Inimii? Ce înseamnă aceasta pentru mine? “Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui,…căci din prisosul inimii vorbește gura” Luca 6:45. Da, există momente în care vrem să spunem soțului, soției, colegului, colegei, ce ar fi bine să facă , să spună sau cum să se comporte, pentru a trăi în liniște și pace cu mine. Apoi, la timpul de citire a Cuvântului ajung la Romani 12:18, “Dacă e cu putință întrucât atârnă de voi, ( adică de mine) trăiți în pace cu toți oamenii”,… deci, eu sunt cea care trebuie să caut pacea, să las din mândrie, să renunț laRead More →

Trăiesc de câțiva ani cu mirarea în suflet… Azi suntem, iar mâine nu mai putem fi…Nu că nu m-ar izbi această realitate zilnic, dar, realitatea aceasta mi-a fost dat să o experimentez tot mai tare, tot mai aproape, familie, prieteni. Vârsta?? Nici ea nu are vreo importanță, poate fi 20, 50, 70. Plecarea lasă urme, urme adâci în inimile noastre de carne, pentru că dacă ar fi de piatră poate că nu ar durea așa de tare. Dar asta nu este totul, pentru că mă opresc cu mirarea în dreptul lacrimilor care se preling pe obrajii care sunt ușor ridicați de un zâmbet discret, careRead More →

Meandre cu amprente de trecut Și neîmplinire mă înfășuraseră răutăcios. Am uitat o secundă că exist. Și pașii mi s-au îndepărtat încât uneori mă întrebam dacă sunt urmele mele? Pietrele îmi devorau tălpile iar mâinile mele se luptau cu aere cenușii grotești. Dar, într-o zi, am putut să privesc dincolo de orizonturile împăienjenite. Mi s-a părut că văd o lumină. Chiar era o Lumină. Am fugit într-acolo. Pietrele ascuțite rupeau din mine Crengile uscate și mute mă înlănțuiau Dar nu simțeam durere. Pentru că Lumina mă apăra de tot ce era nimicnicire. Lumina mă călăuzea. Îmi oferea protecție în întunericul care era în lume. LuminaRead More →

Oglinda inimii! Ce reflecta oglinda inimii tale? Bunătate, pace , gânduri liniștite sau ranchiuna, răutate, invidie , nemultumire? Poate treci prin probleme , prin valea umbrei morții cum spune psalmistul, dar chiar și în cea mai întunecată și adâncă vale există speranță, există o raza de lumina. Nu sunt doar vorbe, nu sunt cuvinte goale care sa ridice moralul. Am trăit și trecut prin vale și, da, e neagră și plină de disperare. Știu cum doare când conduci pe cel drag pe ultimul drum, când ți-ai dori ca pământul să te primească și pe tine, dar îți e refuzata aceasta cerere. Știu durerea din diagnosticeRead More →

Trăim într-o lume tulburată, tulburătoare chiar pentru unii. O lume în care fărădelegile trebuiesc grațiate, o lume în care incertitudinea este primul lucru de care ne izbim dimineața, o lume în care nu mai ești sigur că aproapele tău îți vrea binele, o lume în care mor copii nenăscuți, uciși chiar de mamele lor, o lume în care chiar și firescul a ajuns osândit, ce să ne mai gîndim la cele duhovnicești…o lume în care suntem purtați de valuri, de un curent care ne prinde pe toți în vâltoarea lui și parcă rămânem neputioncioși alături de marea mulțime. Când mă gândesc la această lume șiRead More →

O minge de foc se arată la revărsatul zorilor, în fiecare dimineață. Hotărâtă și neclintită în traiectoria ei, își îndeplinește sarcinile fără cârtire. Revarsă lumină, alungând întunericul și descoperind fața nevăzută a lucrurilor care erau acoperite de perdeaua nopții. Este un har să poți vedea lumina, să ai ochii deschiși, să te bucuri de strălucirea ei și nu numai atât, ci datorită ei să poți să vezi frumusețea lucrurilor care te înconjoară. Lumina soarelui se revarsă peste cei buni, peste cei răi, peste toți pământenii, dar o privim noi oare ca pe o binecuvântare? Învațăm noi de la soare să alungăm întunericul și să lăsămRead More →

Scrisoarea lui Dumnezeu de dragoste pentru tine!
Copilul Meu, poate ca tu nu Ma cunosti.
Dar Eu stiu totul despre tine. (Ps.139,1)
Stiu cand stai jos si cand te ridici (Ps.139,2)
Si cunosc toate activitatile tale.
Iti cunosc pana si numarul firelor de par. (Mat.10,29-31)
Ai fost creat dupa Chipul Meu.
In Mine ai viata,
In Mine ai miscarea,
In Mine ai fiinta.
Tu esti al MeuRead More →