By:
On:
In: Credinta

Cercetată fiind de experiența trăită de Pavel și Sila din Fapte 16:25, mă gândeam că trăiesc într-o vreme când nu suntem închiși pentru credință ,în țara aceasta, în vremurile care le trăim. Totuși avem temnițe, oameni închiși, astfel că ocazia de a cânta și a ne ruga acolo, ca cei închiși să audă, să asculte, este doar prin a merge la ei, cu Cuvântul! A trebuit să iau o decizie… de a mă pune la dispoziția lui Dumnezeu, pentru cei închiși în temnița zidită pentru ispășirea păcatului lor. În acel loc în care oamenii aceia traiesc “iadul pământesc”. După cum știm din Psalmul 139:7-11: UndeRead More →

By:
On:
In: Versuri

Psalm de ieri De ce-mi tac ochii, Doamne, cei de prima dată? Gura de ce-i strâmbă, arie uscată? Ploaia n-o mai udă, vântul n-o mai saltă… Şi urechea-i stinsă ca o frunză-n groapă. Păcătos de veşted în genunchi mă calc – torn-un strop din cupă, milă de sărac! Ochi tăcut devreme dar încă treaz ridic; cerul să privească spre un cald nimic… Like8Read More →

By:
On:
In: Credinta

Eclesiastul 8:1 Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă. Fața este cea care ne reprezintă pe noi. Este ceea ce arătăm lumii și cum suntem de obicei recunoscuţi. Nimic nu înăsprește o față mai mult ca păcatul și îngrijorarea. Minunata prezență a lui Cristos în inima ta are un impact direct asupra feței tale. Ea influențează umblarea ta, vorbirea ta, întreaga ta trăire. În calitate de femei credincioase, avem datoria să lăsăm fețele noastre să vorbească despre bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu în viețile noastre. Dar problema este că de multe ori expresiile fețelor noastre și gesturile spun cu totul altceva.Read More →

By:
On:
In: Versuri

Rugă Aprinde-mi sufletul de dor, aprinde-l întru veșnicie; şi fă-mi lăuntrul clar izvor c-a ucenicilor iubire. Adastă zilele în rugă, aşteaptă serile-n pustii un miez de şoaptă, pas de înger şi clarul ochilor Tăi vii. Aprinde-mi sufletul de viaţă aprinde-mi-l de trăinicie în Sfânt Cuvânt şi umblet bun c-a sfinţilor din veşnicie. Like6Read More →

By:
On:
In: Versuri

Iubirea Ta e ochi ce priveşte şi vede. Iubirea-i vânt şi învăluie marea de întrebări ale fiinţei până nu se mai recunosc între ele şi-şi uită semnul.   Iubirea Ta e un anotimp ploios ce nu oboseşte să cadă. iubirea se-ntrece cu toate nu-urile tale până-n moarte. Iubirea-i tăcerea lanului de grâu şi mireasma dimineţii. Like6Read More →

By:
On:
In: Credinta, Uncategorized

Oglinda Inimii? Ce înseamnă aceasta pentru mine? “Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui,…căci din prisosul inimii vorbește gura” Luca 6:45. Da, există momente în care vrem să spunem soțului, soției, colegului, colegei, ce ar fi bine să facă , să spună sau cum să se comporte, pentru a trăi în liniște și pace cu mine. Apoi, la timpul de citire a Cuvântului ajung la Romani 12:18, “Dacă e cu putință întrucât atârnă de voi, ( adică de mine) trăiți în pace cu toți oamenii”,… deci, eu sunt cea care trebuie să caut pacea, să las din mândrie, să renunț laRead More →

By:
On:
In: Meditatii

Trăiesc de câțiva ani cu mirarea în suflet… Azi suntem, iar mâine nu mai putem fi…Nu că nu m-ar izbi această realitate zilnic, dar, realitatea aceasta mi-a fost dat să o experimentez tot mai tare, tot mai aproape, familie, prieteni. Vârsta?? Nici ea nu are vreo importanță, poate fi 20, 50, 70. Plecarea lasă urme, urme adâci în inimile noastre de carne, pentru că dacă ar fi de piatră poate că nu ar durea așa de tare. Dar asta nu este totul, pentru că mă opresc cu mirarea în dreptul lacrimilor care se preling pe obrajii care sunt ușor ridicați de un zâmbet discret, careRead More →

By:
On:
In: Versuri

Meandre cu amprente de trecut Și neîmplinire mă înfășuraseră răutăcios. Am uitat o secundă că exist. Și pașii mi s-au îndepărtat încât uneori mă întrebam dacă sunt urmele mele? Pietrele îmi devorau tălpile iar mâinile mele se luptau cu aere cenușii grotești. Dar, într-o zi, am putut să privesc dincolo de orizonturile împăienjenite. Mi s-a părut că văd o lumină. Chiar era o Lumină. Am fugit într-acolo. Pietrele ascuțite rupeau din mine Crengile uscate și mute mă înlănțuiau Dar nu simțeam durere. Pentru că Lumina mă apăra de tot ce era nimicnicire. Lumina mă călăuzea. Îmi oferea protecție în întunericul care era în lume. LuminaRead More →

By:
On:
In: Meditatii

Oglinda inimii! Ce reflecta oglinda inimii tale? Bunătate, pace , gânduri liniștite sau ranchiuna, răutate, invidie , nemultumire? Poate treci prin probleme , prin valea umbrei morții cum spune psalmistul, dar chiar și în cea mai întunecată și adâncă vale există speranță, există o raza de lumina. Nu sunt doar vorbe, nu sunt cuvinte goale care sa ridice moralul. Am trăit și trecut prin vale și, da, e neagră și plină de disperare. Știu cum doare când conduci pe cel drag pe ultimul drum, când ți-ai dori ca pământul să te primească și pe tine, dar îți e refuzata aceasta cerere. Știu durerea din diagnosticeRead More →