Cercetată fiind de experiența trăită de Pavel și Sila din Fapte 16:25, mă gândeam că trăiesc într-o vreme când nu suntem închiși pentru credință ,în țara aceasta, în vremurile care le trăim. Totuși avem temnițe, oameni închiși, astfel că ocazia de a cânta și a ne ruga acolo, ca cei închiși să audă, să asculte, este doar prin a merge la ei, cu Cuvântul! A trebuit să iau o decizie… de a mă pune la dispoziția lui Dumnezeu, pentru cei închiși în temnița zidită pentru ispășirea păcatului lor. În acel loc în care oamenii aceia traiesc “iadul pământesc”. După cum știm din Psalmul 139:7-11: UndeRead More →

Eclesiastul 8:1 Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă. Fața este cea care ne reprezintă pe noi. Este ceea ce arătăm lumii și cum suntem de obicei recunoscuţi. Nimic nu înăsprește o față mai mult ca păcatul și îngrijorarea. Minunata prezență a lui Cristos în inima ta are un impact direct asupra feței tale. Ea influențează umblarea ta, vorbirea ta, întreaga ta trăire. În calitate de femei credincioase, avem datoria să lăsăm fețele noastre să vorbească despre bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu în viețile noastre. Dar problema este că de multe ori expresiile fețelor noastre și gesturile spun cu totul altceva.Read More →

Oglinda Inimii? Ce înseamnă aceasta pentru mine? “Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui,…căci din prisosul inimii vorbește gura” Luca 6:45. Da, există momente în care vrem să spunem soțului, soției, colegului, colegei, ce ar fi bine să facă , să spună sau cum să se comporte, pentru a trăi în liniște și pace cu mine. Apoi, la timpul de citire a Cuvântului ajung la Romani 12:18, “Dacă e cu putință întrucât atârnă de voi, ( adică de mine) trăiți în pace cu toți oamenii”,… deci, eu sunt cea care trebuie să caut pacea, să las din mândrie, să renunț laRead More →

Trăim într-o lume tulburată, tulburătoare chiar pentru unii. O lume în care fărădelegile trebuiesc grațiate, o lume în care incertitudinea este primul lucru de care ne izbim dimineața, o lume în care nu mai ești sigur că aproapele tău îți vrea binele, o lume în care mor copii nenăscuți, uciși chiar de mamele lor, o lume în care chiar și firescul a ajuns osândit, ce să ne mai gîndim la cele duhovnicești…o lume în care suntem purtați de valuri, de un curent care ne prinde pe toți în vâltoarea lui și parcă rămânem neputioncioși alături de marea mulțime. Când mă gândesc la această lume șiRead More →

O minge de foc se arată la revărsatul zorilor, în fiecare dimineață. Hotărâtă și neclintită în traiectoria ei, își îndeplinește sarcinile fără cârtire. Revarsă lumină, alungând întunericul și descoperind fața nevăzută a lucrurilor care erau acoperite de perdeaua nopții. Este un har să poți vedea lumina, să ai ochii deschiși, să te bucuri de strălucirea ei și nu numai atât, ci datorită ei să poți să vezi frumusețea lucrurilor care te înconjoară. Lumina soarelui se revarsă peste cei buni, peste cei răi, peste toți pământenii, dar o privim noi oare ca pe o binecuvântare? Învațăm noi de la soare să alungăm întunericul și să lăsămRead More →

Scrisoarea lui Dumnezeu de dragoste pentru tine!
Copilul Meu, poate ca tu nu Ma cunosti.
Dar Eu stiu totul despre tine. (Ps.139,1)
Stiu cand stai jos si cand te ridici (Ps.139,2)
Si cunosc toate activitatile tale.
Iti cunosc pana si numarul firelor de par. (Mat.10,29-31)
Ai fost creat dupa Chipul Meu.
In Mine ai viata,
In Mine ai miscarea,
In Mine ai fiinta.
Tu esti al MeuRead More →