Sunt exact 2 luni de când suntem internate la Spitalul de copii, din Oradea. Rezultatul: leucemie limfoblastica acută. Era vinerea, înainte de Anul Nou. Trebuia să ne mobilizăm foarte repede; urmau sărbătorile; trebuia să începem tratamentul. Nu am avut prea mult timp să ne gândim; Am plâns ?? Da, normal, am plâns un pic, doar sunt mama… dar am plâns puțin pentru că frații și părinții mei plângeau într-o parte, familia lui Călin în cealaltă parte… dar eu n-am avut de ales; eu trebuia să îi încurajez pe ei, să îi asigur că sunt bine, că rezist și că accept situația, dar știu că celRead More →

Vara 2016 Acum și aici nu pot să nu mă gândesc la cele mai frumoase momente petrecute în familie: eu, soțul, Abigail (6 ani) și Amos (4 ani). Cred că Dumnezeu a avut grijă să avem cea mai frumoasă vară împreună, ne-a dat ocazia să ne bucurăm de timpul cu copiii, de joaca lor gălăgioasă, pescuit, plimbarea cu barca, piscina gonflabilă din mijlocul curții, Tabăra Geneza cu cortul, tiroliana, marea – castelul de nisip și pregătirea pentru anul școlar. Septembrie. Prima zi de școala pentru Abigail, învățătoarea, uniforma roșie, codițe împletite și ghiozdănelul. Eram fericită pentru fericirea ei, bucuria ei de a merge la școala,Read More →

Cine a început să coloreze foaia imaculată a istoriei mele? Dacă istoria ei nu s-ar fi înjghebat, a mea nici pe departe… iar rândurile pe care le aștern acum, nicidecum. Nu ştiu cum aş putea începe: cu “a fost odată”; sau nu; sau poate că da, dar nu ar fi foarte potrivit pentru că încă este, chiar dacă este o poveste, una foarte adevărată, una în care m-am regăsit, una pe care am trăit-o personal. Personajul din această poveste s-a născut cu ceva vreme înainte să iau eu fiinţă. S-a născut prima din cele opt minuni ale unei familii deloc înstărite, dar care merită toateRead More →